sâmbătă, 22 martie 2014

Pǎmânt de flori. (Varianta)



 
De ziua poeziei



Am vǎzut dimineaţa
plinǎ de mirǎri.
Poetul umbla
cu poezia în nǎri,
etern în uitǎri,
îi da târcoale,
adulmeca șoaptele.

Precum pruncul,
cocoţat pe grind
la sânul matern,
rǎscolea în luminǎ
ceaţa, descoperind
din cǎlimǎri ciudate
cum ţâșnște laptele

Cerbii și cǎprioarele
nopţii svântau
roua ierbii
mirosind a iacint  
stârnind cu sclipiri
de argint în copite
umbra unui sǎrut

Nu se scuturaserǎ
petalele
în solul reavǎn
germinau seminţe
Dumnezeu cumpǎnea
consecinţele
printre maci, tǎcut.

Postmodernistul
din mine își legase
tristul la vedere
oasele-comori
de un piercing
și sufletul nimb
cu eșarfa de nori,

oferind, cuvânt cu cuvânt,
în cliring, la schimb marfa,
îngerului trimis
Trupu-i de semincer 
uscat de vânt
s-a prescris în cer
pǎmânt
de flori
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase