vineri, 21 martie 2014

Poetul etern (in lucru)



Poetul  
umblǎ
cu poezia
în nǎri,
nemurind
etern
în uitǎri...


Îi dǎ târcoale
dimineaţa,
îi adulmecǎ 
șoaptele.


Precum pruncul
pe grind
la sânul matern
rǎscolind ceaţa
și descoperind,
în cǎmǎrile pline
cum ţâșnește
laptele.


Postmodernistul
din mine
și-a spânzurat
negustorește
de un piercing,
în zori,
sufletul nimb
cu eșarfa legatǎ
de nori,

oferindu-și în cliring
marfa
cuvânt cu cuvânt
îngerului duios
la schimb

Trupul de
semincer 
pǎcǎtos
carne macrǎ fǎrǎ os,
s-a uscat
de vânt
și-a cǎzut
pǎmânt
în cer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase