vineri, 8 august 2014

Porţi



Sǎ-ngenunchi
falnicul trunchi
de stejar
și sǎ-l dobori
sub clar de lunǎ plinǎ.

În luminișul pǎdurii.
sar așchii,
potolite scântei,
spiritele rele lovite
de gura securii

Sǎ-l cobori
în spate,
joi sau marţi,
nu în zi de post.

Stejarul e greu,
n-are rost
când împarţi
tainul, jumǎtate
cu Dumnezeu

Iar festinul apoi,
pe ștergar întins
în iarba cositǎ,
cu caș de oi nins, pitǎ
și slanǎ afumatǎ

stropitǎ din plin
cu horincǎ
și la sfârșit,
o junincǎ
prǎbușitǎ în jar

îmbǎtatǎ cu vin, sfânt, sec,
lângǎ un berbec.

Cǎ nu-i pomanǎ
și nici copârșeu
de vâslit
peste apa morţilor...

Eu, doar petrec
îngropând
în cuvânt
stâlpii porţilor

Cioplesc semnele mute.

Leg cu migalǎ
noduri la sfoarǎ,
în pomul vieţii
urc șarpele
înfǎșurat în spiralǎ.

Vǎd pǎsǎrile cerului
scǎldate în soarele
dimineţii de varǎ,
dintele lupului,
colacul, rozeta, crucea...

Aplecat asupra
trupului meu trec,
pe sub hǎizașul porţii,
toate
cuvintele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase