vineri, 29 august 2014

Porţi.

Rescriiturǎ
Sǎ-ngenunchi
falnicul trunchi de stejar
și sǎ-l dobori sub clar
de lunǎ plinǎ.

Sar așchii
din tǎișul securii,
spiritele rele
în luminișul pǎdurii.

Sǎ-l cobori în spate,
cu rost marţi sau joi,
nu se poate
în zi de post.

E mai greu stejarul
când împarţi tainul
jumǎtate
cu Dumnezeu.

Apoi,  pe ștergarul
întins în iarba cositǎ,
festinul: caș de oi nins
cu pitǎ și slanǎ

Stropitǎ cu horincǎ.
Și la sfârșit,
o junincǎ
prǎbușitǎ în jarul încins,

Îmbǎtatǎ cu sânge de urs
gros, scurs pe vranǎ
ca untedelemnul
vâscos.

Și musai sǎ petreci,
cǎ nu-i pomanǎ.
Nu treci copârșeul vâslind
peste apa morţilor.

Ascult mǎrturii de demult,
cioplind în lemnul
cuvintelor
semnele mute.

Leg cu migalǎ
noduri la sfoarǎ,
înfǎșor în spiralǎ
șarpele în pomul vieţii,

Urc pǎsǎrile
în cerul dimineţii de varǎ,
dintele lupului,
colacul, rozeta solarǎ, crucea...

Aplecat asupra
trupului meu trec,
pe sub hǎizașul porţii,

toate cuvintele

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu