sâmbătă, 4 octombrie 2014

Pulpǎ de cǎprioarǎ în sos de vin

          Cǎluţul cabrat de pe botul bolidului roșu, strâns între douǎ tiruri, nechezǎ supǎrat scuturându-și coama furioasǎ la adresa guvernului. Citise master planul general de la transporturi și realizase cǎ visul autostrǎzii Sibiu - Pitești pe Valea Oltului se spulberase. SuperDan, adicǎ eu la volan, încǎ nu ajunsesem la faza înjurǎturilor. La orizont se profila o noapte frumoasǎ și nu avea niciun sens sǎ-i stric farmecul. Ce era sǎ fac? Discutam cu cǎluţul cabrat, prinși între douǎ tiruri de marfǎ, incitându-l sǎ ia atitudine.
          De fapt la Viena pierdusem timp preţios, când sǎ trec Dunǎrea ca sǎ ajung la Donauturn. Un carambol, oprise mai mult de o orǎ circulaţia. Tocmai atunci niște protestatari verzi se gǎsiserǎ sǎ ocupe toate birjele din faţa Palatului  Schönbrunn, cele din Piata Herbert-von-Karajan vis-a-vis de Opera și tot ce mai gǎsiserǎ pe bulevardul Rings, îndreptându-le în jos cǎtre Dunǎre. La ora stabilitǎ, au spart calea de acces pǎtrunzând cǎtre pod, certǎndu-se cu birjarii care nu doreau sǎ încalce regulile de circulaţie și sǎ-și piardǎ autorizaţiile.
          Oricum nu aș mai fi putut întoarce și nu se fǎcea sǎ ajung în Bucuresti fǎrǎ fotografiile promise Laurei, ţinând într-o mânǎ arma de vânǎtoare, iar în cealaltǎ mânǎ produsele din gama Gerovital H3 Men, pe fundalul panoramat al Vienei, vǎzutǎ din turn. Nefireascǎ viziunea Laurei asupra modului de a face reclamǎ, cum nefireascǎ a fost prima întâlnire cu Laura.
          Alergam în parcul IOR, într-o zi de sâmbǎtǎ. Mǎ sperie pragul de 40 de ani peste care am trecut de curând și de câte ori am prilejul, încerc toate mijloacele care-ţi dau iluzia cǎ îţi poţi menţine încǎ mult timp tinereţea. Era cald afarǎ. Lacul Titan îmi fǎcea cu ochiul și cam dupǎ un kilometru de efort simţeam deja senzaţia de rǎcoare pe pielea transpiratǎ, spintecând apa cu braţele. Dar nu era cu putinţǎ.
          În faţa mea, dupǎ o curbǎ ușoarǎ a aleii, apǎru Laura îmbrǎcatǎ sportiv, parcǎ plutind ireal cu un pas elastic, relaxat, de cǎprioarǎ, neștiind cǎ în spatele ei pândea ochiul vânǎtorului. Am accelerat ca sǎ mǎ apropii, dupǎ care am intrat în ritmul ei. Mi-a aruncat o privire seninǎ și remarcând excesul de transpiraţie, zâmbind, mi-a întins dintr-o plasuţǎ pe care o ţinea în mânǎ câteva recipiente cu produse Gerovital H3. Pielea ei frumos bronzatǎ, întinsǎ perfect, pǎrea protejatǎ de un strat fin de rǎcoare. Mi-a explicat la o cafea, unde  ne-am oprit la capǎtul parcului, cǎ promoveazǎ produsele Gerovital H3. Ǎsta era serviciul ei.
          Din vorbǎ în vorbǎ i-am dat întâlnire peste o sǎptǎmânǎ. A doua zi plecam la Viena, îmi doream de mult o pușcǎ de vânǎtoare, fǎcusem actele și trebuia sǎ o ridic. Nu spun cât am umblat ca sǎ obţin ancexul și anexa 16.
          Vreau și eu o fotografie cu tine ţinând arma într-o mânǎ și în cealaltǎ mânǎ 2-3 dintre produsele pe care le promovez eu. Dacǎ se poate în Donauturn, sǎ se vadǎ în spate minunata panoramǎ a Vienei.
          I-am promis, nu știam la ce mǎ angajez.
          Data viitoare când ne întâlnim, promit vânǎtorului sǎ fiu o cǎprioarǎ cumsecade, dar numai dacǎ-ţi dai jos barba. Te îmbǎtrânește sǎ știi!
          Am trecut într-un sfârșit podul peste Dunǎre, dupǎ ce verzii au eliberat zona urcaţi în birje de jandarmi și am ajuns la turn. La intrare, paza militarizatǎ ne-a condus sǎ facem o fotografie obligatorie. Spaima de teroriști a impus lumii proceduri mult mai stricte. Fotograful, nu știu cum m-a citit, m-a întrebat românește:
          Din București amice? Și atunci am întrezǎrit posibilitatea de a încerca ceva. I-am explicat cǎ vreau o fotografie pentru o reclamǎ, acolo sus în turn, cu arma mea de vânǎtoare, strecurându-i 100 de euro în buzunar. A dat neîncrezǎtor din cap, dar preţ de câteva minute a discutat cu cel care pǎrea sǎ fie comandantul. Mi-a fǎcut semn, surprins și el cǎ s-a aranjat și am mers împreunǎ la mașinǎ sǎ vadǎ arma.  Comandantul s-a asigurat cǎ nu am gloanţe în ea și ne-am urcat cu toţii în lift. Nu erau mulţi turiști. Vizitatorii se înghesuie spre searǎ, dupǎ ce se aprind luminile orașului. Atunci sunt imagini unice. Fotograful a luat cu el un aparat de filmat.
          Nu vǎ speriaţi, filmǎm doar câteva secvenţe pentru un film. Le-a spus binevoitor în englezǎ omul meu, celor trei bǎtrânei ce se urcaserǎ odatǎ cu noi. Pǎreau puţin îngrijoraţi.
          Am rezolvat la modul incredibil acolo sus problema mea și iatǎ-mǎ acum prins între tiruri pe Valea Oltului și conversând cu cǎluţul cabrat, dupǎ ce, liber, pe autostradǎ înghiţise pǎmântul în Ungaria.
*
          Ajuns acasǎ la București am intrat mai întâi în baie. Mi-am privit în oglindǎ faţa obositǎ. Ridurile din colţul ochilor se adânciserǎ, pǎrul murdar era înspicat de mǎtreaţǎ, nu identificasem încǎ șamponul vinovat. Serviciul, mǎ obliga sǎ frecventez hotelurile... Am intrat sub jetul de apǎ intinzǎnd pe pielea umedǎ gelul de duș Gerovital H3, masând ușor suprafaţa pielii. Un efect recomfortant, parcǎ trecea dincolo de pelicula subţire, un fior energizant și rǎcoritor, însoţit de un miros discret și placut ce-mi stârnea simţurile. Am trecut apoi la partea cea mai grea. Trebuia sǎ mǎ eliberz da barbǎ. Mǎ obișnuisem cu chipul acela și mǎrturisesc, nu mi-a fost ușor. M-am frecat bine cu spuma de ras Gerovital H3 Men, cadoul “cǎprioarei”, descoperind apoi, sub lunecarea grijulie a aparatului de ras, o faţǎ proaspǎtǎ. Numai cǎ sub urechea stângǎ a mustit un firișor de sânge. Nu simţisem tǎietura. Numai bun, balsamul dupǎ ras Gerovital H3 MEN, sǎ-l încerc! Mi-am masat ușor faţa, textura ușoarǎ non grasǎ a balsamului a intrat imediat în pielea ce a devenit moale mǎtǎsoasǎ, iar rana de la ureche, s-a închis aproape instantaneu.
          Corpul destins era pregǎtit pentru vânǎtoare. Am folosit antiperspirantul Seductive Gerovital H3 MEN și am vǎzut atunci cǎ rǎmǎsese un produse din gamǎ. Crema antirid Gerovital H3 MEN. Nu folosisem niciodatǎ vreo cremǎ. Sincer cremele le credeam doar pentru femei. Citisem undeva pe site-ul superbrandului Farmec, cǎ femeile au pielea mai specialǎ, cu 20% mai subţire decât a bǎrbatului, cu un conţinut mai mic de collagen și un nivel de sebum mai scǎzut. Transpirǎ mult mai greu decât pielea bǎrbaţilor, iar în ceea ce privește ridurile la femei, apar mult mai repede, dar tendinţa e cǎ sunt mai superficiale decât la bǎrbaţi. M-am uitat atent, ridurile mele se adânciserǎ. Am citit, cǎprioara îmi lasase și un prospect:
Crema Gerovital H3 MEN luptă împotriva semnelor vizibile ale îmbătrânirii, hidratează în profunzime, reduce adâncimea ridurilor fine, conferă fermitate și tonicitate pielii. 
 Acidul Hialuronic hidratează tenul, diminuând pierderile transepidermale de apă.
   Vitamina E limitează stresul oxidativ, protejând acidul hialuronic si fibrele de colagen şi elastină din piele. 
   Juvinity ȋntârzie îmbătrânirea metabolică şi a nucleului celulelor şi rebalansează resursele energetice ale pielii, revigorând replicarea celulară.
   Complexul Sepilift de provenienţă botanică, conferă un efect lift marcant, îmbunătăţind fermitatea pielii şi corectând ridurile.
           Nu am înţeles mare lucru, dar dupǎ masajul feţei mi-a rǎmasas efectul.
          O piele netedă, hidratată, catifelatǎ și riduri mai puțin vizibile.

          Vânǎtoarea putea sǎ înceapǎ. Vânǎtorul optimist era pregǎtit. Am format numǎrul de telefon, explicându-i cǎprioarei cum sǎ mǎ recunoascǎ fǎrǎ barbǎ. Tonul meu, sigur pe el, încrezǎtor, era al unui vânǎtor adevǎrat. De la capǎtul firului am auzit ca prin vis glasul cristalin.
          Ca sǎ nu greșesc, te aștept acasǎ! Am pregit o pulpǎ de cǎprioarǎ în sos de vin.


          N-am sǎ vǎ povestesc ce a urmat…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase