miercuri, 29 octombrie 2014

S-a suspendat suspendarea Google +

          Nu cred cǎ vǎ mai amintiţi comflictul meu internaţional cu un vameș ungur care mi-a ridicat din mașinǎ șase litrii de ţuicǎ de prunǎ a-ntâia din zona Piteștilor, pe motiv cǎ ţuica nu are certificat de înmatriculare în comunitatea europeanǎ și mi-a dat amendǎ. Degeaba mi-am folosit toate argumentele diplomatice, i-am explicat cǎ lichidul e medicamentul tradiţional românesc pentru frecţie, un fel de injecţie cu acupuncturǎ și e doar pentru consumul meu personal, stǎteam douǎ sǎptâni în Olanda de conjuncturǎ și n-aș fi vrut sǎ schimb tratamentul.
          El, tuciuriu cu mustǎţǎ, a rǎmas inflexibil de gheaţǎ, înconjurând momentul cu un zid chinezesc viu. Pǎrea sǎ nu înţeleagǎ o boabǎ românește. În diplomoţia mea, vrând sǎ-l îmbunez, crezând cǎ e și el om i-am zis rom nu ţigan, ca la carte. Nu era necesar, mi-am dat singur în van foc la valizǎ stârnindu-i mândria, susţinea în englezǎ ca e ţigan ungur și-și face doar meseria. Pentru ţuicǎ n-are cum sǎ-mi dea vizǎ. Desfǎcuse ușor dopul de la un vas și mustǎţile i se învârteau ca un sonar în vânt. Mirosea sfânt a izvor de prunǎ, tuleu gras. A tras un gât și-i vedeam omuleţul cum se mișcǎ rar, în sus și-n jos. Mai mult de-atât, am încercat omenește, frumos, sǎ-i propun jumǎtate - jumǎtate și mi-a rǎspuns clar romǎnește, întorcându-mǎ pe dos:
          – Nu se poate! Ţuica din vase la mine și chitanţa la dumneata! Atunci mi-am dat seama cǎ ungurul își lǎsase mama, la Constanţa.
          Am relatat evenimentul pe blog cu lux de amǎnunte și așa am dat de belea. M-am trezit olog, suspendat de Google + pentru discriminare.
          S-o luǎm pe rând. Nu l-am înjurat de mamǎ cu voce tare. L-am înjurat în gând. Și raţional, mama lui trǎia în ţara mea, deci nu era conflict internaţional. În viaţǎ însǎ treci și prin așa ceva! Ce era sǎ fac? Am parcat cuminte și eu într-un garaj ca marinarul, așteptând. Numai cǎ pentru mine nimeni n-a declanșat vre-un referendum. În primul rând cǎ nu eram președinte.
          Dar sǎ vǎ dau vestea cea mare. De asearǎ nu mai am suspendare! Pasǎrea ceţii zboarǎ din nou. Am primit fericit mult doritul cadou! Am aprins la eveniment lumânǎri de cearǎ. Aștern pe moment și ceva mirǎri, tot îmi pun întrebǎri.
          ...O fii cadou electoral de la guvern? Sǎ fie ciubuc otrǎvit de la Hrebenciuc? Microsoftul lucreazǎ? Dacǎ vine DNA-ul?... O fi mitǎ?

          Ce mai conteazǎ. Sǎ fie primitǎ!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase