luni, 26 octombrie 2015

Bandaje roșii







Notã: Parcã o mineriadã perenã se intȃmplã acum


 
M-a cuprins o senzație
de uluialã ciudatã,
legat la ochi
cu același bandaj
de sȃrmã ghimpatã.

Pãduri de carbune ȋncins
se scurg, tot
se scurg ȋn mine,
ca-ntr-o locomotivã
care n-are șine.


Spun o rugãciune…
A nins peste ieri
și vin, și tot vin
din senin,
mineri…


Nimic sfȃnt
nu mai e pe pãmȃnt!
Un strat gros de
herminã
ne desparte.


Eroii revoluției
tac ȋn mormȃnt…
Ȋn balcon
e luminã
și-n noi, moarte…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase