joi, 1 octombrie 2015

octombrie ca o vaduvă tânără




octombrie
văduvă tânără
descheindu-şi cerga de ploi
a scăpat din zăgazuri
izbindu-mă

cu braţele slabe
descărnate de frunze
mă încleştez
de coama de murg
a vântului

cerul se clatină
şi-n ochiul înceţoşat
al vânătorului
se pierde
şoimul

mă las în genunchi,
parcă picioarele-mi
se scurg
în două
firave ape

înfrigurat
o descopăr ascunsă
goală cum o lăsase
Dumnezeu
când îi murise omul

i se-mpliniseră pulpele
şi şoldurile
îmbiau doldora
de parfumul
merelor

cum să cuprind
umilinţa de-acum
a tinerei femei
să dau cep vinului
să curgă

şi cum
întinși pe pǎmânt
să îmi desprind fiinţa
de sabia
celui înfrânt

inima-mi se zbate
în capcana
strâmtă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase