duminică, 3 martie 2013

A patra zi. Cina olandeză



            Nu am găsit bulbi de lalele. Am fost în Tuiland raiul grădinilor, cel mai mare magazin din Europa şi nu am găsit bulbi. Bulbii ăia promisesem că-i duc unei poetese şi chiar voiam să mă ţin de cuvânt. Vânzătoarea ne-a spus ca a trecut perioada pentru a fi îngropaţi în pământ şi am ratat astfel ocazia să aduc în ţară ceva din miracolul olandez.

          Claudia a ţinut să se revanşeze şi mi-a promis că o să-mi ofere în schimb o cină numai din specialităţi olandeze. La chestia asta n-aveam cum să mai putem da rateu. Totul era calculat dinnainte până-n cele mai mici amănunte pe ore şi număr de calorii. Aflasem deja că în ţara lalelelor se beau zilnic 7-8 cafele, deci aveam de-a face în consecinţă cu un popor inteligent şi lucid.

          Masa de sandwich-uri calde de la ora unu nu creează nici o surpriză, fiecare consumă acasă sau la servici opt felii de pâine. Variază doar conţinutul ce se pune la mijloc, după gustul fiecăruia

          Între cinci şi şase, este musai masa de seară. Cu precizarea că în Olanda nu găteşte nimeni, dacă dăm la o parte excepţiile, adică familiile unde vre-un olandoi mai gurmand a făcut rost de o nevastă româncă. Ieri la piaţă, mi-a povestit Claudia, a cerut-o de nevastă unul şi pe nevastă-mea. Ea l-a privit încurcată neştiind olandeza şi repetându-i politicoasă OK. Claudia abţinându-se din râs i-a explicat olandoiului că există o verighetă la mijloc, ăla eram eu, din păcate. Cum mă aflu eu totdeauna în calea fericirii nevesti-mii!

          Întorşi de la Tuinland am oprit la un supermarket unde Claudia şi-a umplut coşul cu o serie de pachete şi cutii din plastic. Am fotografiat acolo  pulpe de porc afumate la cutii de carton. Aveai un cuţit la dispoziţie, dacă ar fi fost şi o felie de pâine ai fi putut să-ţi aranjezi caloriile.

          Fix la ora cinci pe farfuriile întinse pe masă ni s-a servit lumpia, o specialitate vietnameză vegetariană mică. Scoase dintr-o friteuză, batoanele alea de dimensiunea unui pesmete, crocante, fierbinţi, peste care am pus câteva picături de sos picant din ardei. Lumpia mică bănuiam că face parte din aperitiv.

          A urmat încă un rând de lumpia, de data asta chinezească, mult mai mare cam cât un pateu cu carne de pui. Lângă ea o salată din germeni de soia cu ardei gras şi castravete. Am consumat totul din farfurie bănuind pe bună dreptate că acela e felul principal. Dar au venit şi crochetele cu ciulama din carne de vită rulată în înveliş de pesmete. Toate trecând din cutii direct în friteuză şi scoase fierbinţi. Nicio casă fără friteuză.

          Ultimul fel, cel mai aşteptat, un sufleu de brânză şi la sfârşit ca desert  îngheţată de trei cafele. Asta cu trei cafele e numele îngheţatei.

          Nu a lipsit desigur la sfârşit ultima cafea a zilei. Intre felurile de mâncare, din pahare mari de cristal s-a băut whisky. Tot să dai cu căciula după câini! Claudia însă avea în spaţiu doar patru pisici: pe Roza, Sisi, Zuzu şi Elzus.

Un comentariu:

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase