sâmbătă, 30 martie 2013

Poezia a intrat în Academie



               
             Dacă se întâmplă într-o încăpere să stai alături de un om pe care îl admiri, să respiri acelaşi aer cu el, să-i asculţi vorbele ce ţi le doreşti şi ţi se pare că sunt unice, încărcate de spirit, rostite tensionat într-o tonalitate mai înaltă, tu însuţi pare să fi căpătat o putere de receptare mai mare şi trăişti o altfel de înţelegere a lucrurilor. Dincolo de tine şi de spaţiul ce te înconjoară, sufletul tău se deschide ca o catedrală şi tăcerea e întreruptă doar de considerţia vreunui neavenit care calcă pe aer ca pe ţărână băgându-se în seamă cu o întrebare ce nu s-a pus.

            Nu am avut în viaţă multe privilegii de acest fel. Nichita, Marin Preda, Blandiana, poate Tomozei. Nu mă întrebaţi de ce pe unii i-am cocoţat acolo poate nepotrivit. E piedestalul meu trăit de mine, admiraţiile sunt felurite, nu aş ştii să răspund. Nu am criteriile,  Slavă Domnului, vreunei academii! 
            Aveau comun personalităţile respective, doar strălucirea blândeţii din spatele privirii când vorbeau cu tine. Chiar şi Preda, când te străfulgera pătrunzător din spatele ceţii lentilelor lui groase!

            Dar nu despre cei enumeraţi mai sus vreau să vorbesc, ci despre Doamna Academician Ileana Mălăncioiu. De câteva zile Academia Română s-a înnobilat cu această Doamnă. Într-un colţ al Academiei, printre membrii activi, s-a găsit în sfârşit un scaun şi pentru poetă
           Am privilegiul să vă ofer o fotografie (eu stau undeva mai retras cum mi-e firea), într-un cadru iluminat de blăndeţea privirii Ilenei Mălăncioiu, alături de prietenul Sibiceanu care dă indicaţii posterităţii ca un maestru de ceremonii.

6 comentarii:

  1. Lui Cititor de Proză, Mariei Sava şi lui Tanase Anca le place asta.
    Tanase Anca Ma bucur, se mai intampla si ceva bun din cand in cand!
    acum aproximativ o oră · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihaela Schengen Viziteu
    acum 3 minute · Îmi place · 1
    Mihaela Schengen Viziteu "Gravitatia disparuse de multa vreme,
    Lucrurile cadeau din ce în ce mai sus,
    Oamenii ajunsi pe alte orbite
    Strigau cât puteau ce aveau de spus.

    Cei ramasi pe loc, se tineau fiecare
    De câte un copac foarte gros
    Si-n linistea în care asteptau
    Totul era cu capul în jos.

    Daca s-ar fi putut aduna într-o piata,
    Daca si-ar fi dat cineva foc
    Poate ca unul dintre cei desprinsi de ai lor
    Ar fi reusit sa cada la loc

    Pe pamântul de care s-a-ndepartat
    Odata cu neobisnuita rotatie
    Si poate ca s-ar fi ajuns din nou
    La gravitatie.

    Si toate caderile ar fi fost în jos
    Si toate înaltarile ar fi venit de la sine,
    Dar nimeni n-avea curaj sa se mai desprinda
    De copacul de care se tine. "

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc de treceri si pentru ca existati.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tanase Anca Ciudat ar fi fost sa dea la televizor, nu ca n-au dat nimic...tara trista, care si-a pierdut umorul...
    acum 2 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut!
    Ai un blog interesant, am inceput sa-l urmaresc. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/
    si daca ai placere sa ma urmaresti...
    :) O primavara frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc de apreciere. Am sa te urmaresc si eu

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase