miercuri, 13 mai 2015

Lumea vǎzutǎ de ITI. Acoperişul cerului





Lumea vǎzutǎ de ITI

Acoperişul cerului




            Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii, când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele, asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara în coltul gurii mormăia la prânz, “Cu răbdarea treci marea!”, când il strigam. Fără vapor, în mintea mea, puţine şanse!...  De la un timp, ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat. Până-ntr-o zi când zise: “Tu Mărie, să-mi aduci sacul. Urc. Musai că s-a spart acoperisul ăl mare şi Dumnezeu, n-are răbdare!”

Ceară şi miere

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase