marți, 19 mai 2015

Premianţii Argeșului

Foto Ilie Vodaian
            Mai sunt câteva zile și la 1 iunie Revista Argeș intrǎ în plinǎ maturitate numǎrând anul 50 al existenţei sale. Fǎrǎ îndoialǎ meritoriu începutul, dat fiind faptul cǎ în zona noastrǎ, prin excelenţǎ industrialǎ, nu plouase cu intelectuali si nici nu prisoseau tradiţiile culturale ca în marile centre urbane, iar o revistǎ literarǎ era greu de stǎpânit în regimul acela. Putea naște idei, iar viteza de propagare a ideilor devenea periculoasǎ dacǎ organul din turnul de control n-ar fi fost dinainte pregatit sǎ dirijeze la sol, avioanele de hârtie! Orice-ar fii, n-ai cum preveni, cu alte cuvinte, aterizǎrile forţate ca nespecialist!
          În ianuarie 1966 un grup de scritori mai grǎbiţi se pare decât se vroia, tipǎriserǎ deja revista Meșterul Manole, dar securiștii nu legaserǎ zmeul cu sfoarǎ. Comform Scurtei istorii publicatǎ de Jean Dumitrașcu, aceștia erau: Baruţu Arghezi, Dan Biţică, ing. C. Budan, Al. Cerna-Rădulescu (secretar general de redacţie), Şerban Cioculescu, Mihail Diaconescu (redactor-şef), arh. V. Manu, Augustin Z.N. Pop, Gh. Stănculescu, Gabriel Ţepelea, ing. Nicolae Ţivilea.
          “Dragilor, zborul liber vǎ omoarǎ când ai aripi de șindrilǎ!” Și nu i-au mai dat drumul sǎ circule. Pe Argeș în jos ajunge un singur mit sacrificat. Partidului i s-a fǎcut milǎ și a dictat angajǎri la securitate. Nu le-a cǎzut bine ǎlora bǎtrâni care-l arestaserǎ pe Arsenescu în munţi devenind eroi.
          “Puștii ǎștia noi sunt prea sensibili și pun prea mare pasiune și preţ pentru artǎ, nu ne știu de stǎpâni! Mǎ bǎieţ’ știţi voi cum se aruncǎ o gǎinǎ moartǎ-n coteţ!?...”
          Și cu oșârdie și-au instruit ortacii cum devine cu “ţâţa vacii…”
          Poate fii și o astfel de abordare! Nu doar cea de faţadǎ. Luaţi-o ca pe-o butadǎ… Cercetaţi angajǎrile de la securitate din acea perioadǎ. Bǎieţi tineri de pe bǎncile faculţǎţilor s-au instruit punând la punct reţeaua de anihilare a potenţialului dușman. Inteligenţia era dușmanul declarat al luptei de clasǎ. Fiind acum pregǎtiţi, cu reţeau formatǎ, se putea pune pe masǎ și revista.
          Meritorie și existenţa ei în continuare cǎci a trebuit sǎ se strecoare cu abilitate printre capcanele întinse pe de-a rândul. Redactorii șefi, indiferent care dintre ei, pe rând, au avut în gând sǎ nu-și dea cu dreptul în stângul, sǎ nu devinǎ lucrarea nici prea cinicǎ, dar nici prea partinicǎ. Starea zborului de siguranţǎ dincolo de plafonul de nori!
          Cu mici scǎpǎri, în mare s-a reușit, fǎrǎ lupinguri și tonouri în picaj. Doar în vremea lui Tomozei s-a mai sǎrit din caroiaj. El a mai riscat de amorul artei. Pilotând atunci poate cea mai bunǎ revistǎ din tarǎ.
          În ce mǎ privește am publicat în Argeș prima oarǎ în timpul acela. Și dragǎ mi-a rǎmas revista pânǎ azi! Cu toate cǎ nu prea am avut noroc de ea.
          Am fost zilele trecute martor la decernarea anualǎ a premiilor revistei. M-am bucurat sǎ-i întâlnesc pe premianti, ca de obicei nume importante: Nicolae Prelipceanu, Octavian Doclin și Vasile Spiridon. Meritele exclusive ale unei alegeri profesioniste se datoreazǎ actualei redacţii: Dumitru Augustin Doman Redactor șef, Nicolae Oprea, Marin Ioniţǎ, Simona Fusaru, Mariana Șenilǎ- Vasiliu, Mircea Barsila și Aurel Sibiceanu.  
         Mi-am exprimat la masa festivǎ pǎrerea cǎ pe lângǎ cei trei premianţi din arealul naţional, ar conta dacǎ ar fi ales în plus și un nume cu rezonanţǎ, argeșan. Poate cǎ Primǎria de la anul va vrea sǎ audǎ și sǎ sponsorizeze un astfel de demers.

          Multumesc poetului Ilie Vodaian pentru cǎ ne-a dǎruit de la manifestare câteva imagini.

Nicolae Prelipceanu
Octavian Doclin
Vasile Spiridon
Impreunǎ cu unul dintre foștii Redactorii Șefi drag mie Jean Dumitrașcu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase