vineri, 8 februarie 2013

Apocalipsa şi tezaurul.



                  Din punctul meu de vedere, azi la ora 15 şi 5 minute am terminat de scris cartea Jurnal din anul Apocalipsei. Nu se putea produce cataclismul aşteptat, fără ca Apocalipsa mea să se fi încheiat. Ar fi fost încă un titlu adăugat patrimoniului de cărţi nescrise, cu mult mai mare şi mai valoros decât lista cărţilor care au văzut lumina tiparului, diminuându-li-se prin lectură misterul şi implicit valoarea, înaintea dezastrului.

            Un lucu care nu se poate vedea, capătă aură, mister, bogăţie intrinsecă. Ca să dau un exemplu la îndemână, tezaurul nostru, cel care are şansa şi nu susţin că aşa e bine, să nu se mai întoarcă niciodată de la ruşi, pare şi e cu siguranţă mai valoros acolo, decât ar fi fost în vistierie. Ce-ar mai fi fost din el acum? Măcar rămâne gândul intact şi se fac paşii să-l putem visa, atâta timp cât ne-or lăsa maiaşii. Sau celălalt tezaur al dacilor, dacă l-am fi descoperit ar fi scăzut în lume preţul aurului. Ce-am fi câştigat ?       

            Şi Jurnalul meu păstrează încă şansa de a-şi spori celebritatea, necitit, căci nu ştiu dacă prietenul meu Vlasie nu-şi va lua libertatea de a cugeta că pentru fala mea, ar fi mai potrivit, netipărit…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase