joi, 28 februarie 2013

Ziua a doua



              De Budapesta ne-am despărţit către orele 12, după ce am mai făcut un tur al oraşului pe partea cu podurile să mă asigur dacă mai flutură steagul secuilor pe clădirea Parlamentului maghiar. Mărturisesc nu l-am văzut arborat, dar trebuie să admit cu ochelarii mei nu am vizibilitatea profesionistă din obiectivele camerelor ascunse ale presei.

          Am aruncat pe şestache o sticlă în Dunăre cu filmuleţele nopţii trecute însoţite de un mesaj cifrat cu destinatar Brăila. Am eu acolo un pictor grafician pe Constanţa Abălaşei Donosă care să le recreeze artistic şi să le treacă cu semnătură în patrimoniul nostru naţional. Salutare Constanţa totdeauna mă bucur de tablourile tale şi mă bucur că mă citeşti.

          De data asta părăsindu-şi Nikonul, la volanul maşinii a urcat Cristina şi nu i-a mai dat drumul din mână până hăt în Germania cam 1000 de kilometrii. N-am văzut mare lucru căci panourile cu care sunt înconjurate autostrăzile, muşcă îndărătnic din peisaj. Vesticii ăştia nu lasă la vedere nimic din ce poate produce bani şi le umple contul. Când riscul vizibilităţii devine mare, mai toarnă aşa din senin un tunel să-ţi radă tot orizontul

          Ţine cu siguranţă şi Dumnezeu cu ei. Uite spre exemplu în Austria. Cum am trecut graniţa din Ungaria tot pământul s-a acoperit cu zăpadă, soarele dispărând în ceaţa din nori. Nu degeaba cultivă ei mai puţin grâu şi porumb şi mai mult schiuri şi pârtii.

          Ne-am făcut socotelile, am mai umplut rezervorul o dată cu motorină, pe fică-mea am ridicat-o din scaunul de şofer, cu aprecierile de rigoare, dându-i rangul de copilot internaţional oferindu-i libertatea lui Laurenţiu cu cap compas ZWOLE pe direcţia Olanda să se manifeste.

          Intervenţiile pe GPS ale Ioanei ne-au încurcat puţin la intrarea în Olanda. Era firesc să mai şi greşim cu reţeaua aia fantastică de autostrăzi. Oricum la două şi jumătate noaptea am ajuns la destinaţie. Ioana şi-a făcut datoria aducându-ne în zonă, punct ochit, punct aproape lovit. (a fost doar un ricoşeu micuţ de câteva case, corectat urgent cu telefonul).

          Ne-am bucurat cu Claudia şi Martin de revedere şi am trecut la poveşti.

          Joi avem programată întâlnirea lui Alexandru cu Paula Bhartolomeus. La ora 11. Să fie într-un ceas bun!
 Imagini Zwolle. Olanda.

Un comentariu:

  1. Felicitări pentru blog! De rău, nimic... numai de bine! O să revin! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase