duminică, 10 februarie 2013

Weekend la Aleşd



              Mărturisesc în oraşul Aleşd nu am ajuns până acum. Căutând pe net am băgat de seamă ce am pierdut.
           
            Inaugurez azi o rubrică nouă. Ea nu se naşte acum, a mai lăsat urme cladestine pe blogul meu, cu poze şi obiective turistice ce-au adus în desfrâu Nikonul, dar a rămas nebotezată. Rubrica a crescut ca o buruiană de pripas, precum mireasa din fotografie. Cu voia dumneavoastră, cum s-o mai scufunzi goală, în cazanul popii şi în văzul obraznic al paparazzilor!... S-ajungă precum Boc la Capatos?
           
            Nici nu am sfârşit bine de rostit în gând numele fostului premier, că ideea salvatoare mi-a şi venit. Auzisem de Cascada Vălul Miresei din Răchiţele (satul în care s-a născut Boc). Până să ajungem la Alşed, trecem pe la cascadă şi scufundăm individa, acolo în apă săvârşind Marea Taină a botezului la loc mai ferit. I-am găsit şi numele rubricii (European roads) Drumuri europene. Am aflat pe surse că e posibil să plecăm toată familia în Olanda cu Alex, pentru o terapie şi cum mergem cu maşina traversănd parte din Europă, o să luăm şi Nikonul. Doamne ajută să fie lumină bună!



            Ecologişti cum suntem am făcut popas, după Sibiu când am văzut în faţă culoarea roşie, acolo unde se retează viaductul acela în buza pădurii. Pare că înfrastructura e făcută special să ducă peste pădure, direct în cer. Până se termină lucrarea cred că-mi vor creşte aripi de înger!

            Din vorbă-n vorbă ajungem în Huedin. Casa ce se vede în fotografie, e a unui conaţional de-al nostru rrom. Mândră casă! Parcă e Domul San Marco. Oprim la poartă să ne interesăm de o rută bună prin Europa, ne pregătim deja intens, strângem informaţii. Ei, rromii au bătătorit toate drumurile şi stiu. Dar n-avem noroc! Nu e nimeni acasă, au trecut cu toţii peste Canalul Mânecii. E un neam de nomazi, viu.

            Cu cât intrăm mai sus în Transilvania printre brazi, iarna devine mirifică.

            Nici la Vălul Miresii n-a dat norocul peste noi. Apa e îngheţată. Zmulg din altarul de gheaţă un ţurţure şi îl vâr pentru Taina Botezului celei nebotezate, în luminişul dintre sâni unde se adânceşte părtia şi rostesc:
            "Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu European roads în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh. Amin!". Slobozim din lesă Nikonul. Pe el nu l-am lăsat să tragă cu ochiul la mărturisirea creştină, ca să nu-l îndemne necuratul la apucături  deocheate.
           
            Capătul drumului e la Aleşd. Mai oprim o dată în drum să mâncăm ceva. Nu spun unde, să nu mă amendeze CNA-ul pentru reclamă. Am auzit că circulă o propunere, se are în vedere, gândeşte legiuitorul, să se controleze  şi internetul, prea şi-au luat-o în cap ăştia cu blogurile!

            Am parcat la Aleşd în faţa unui sediu de campanie. Da! N-am venit degeaba! Nu mă mai mir că USL-ul a cucerit încet, încet Ardealul. Solidă gândire, aşezată! Citiţi vă rog scrisul din imagini cu atenţie şi observaţi cât de ofertant e locul. Cum a găsit strategul punctul nodal, punctul de întâlnire care uneşte şi satisface nevoile tuturor categoriilor sociale!? E cuprins aici, tot spectrul: începând de la dreapta cu TERMOPANE-le pentru clasa selectă; REPARǍM DRUJBE, pentru clasa mijlocie şi POMPE FUNEBRE, ghici pentru cine să fie? E o întreagă filozofie!
                               Foto: Cristina Florescu.(fotograful casei de firme...)
            Gata, m-am hotărât. Până să plec în Olanda mă înscriu în USL.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase