sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Bagheta fermecată


 
           Libertatea alegerii e panaceul autonomiei. Tema asta mă pune pe gânduri. Se dă câmpul alb, întins, adânc, tridimensional dacă vrei, în ecranul monitorului şi literele albe, ca nişte fulgi de zăpadă, gata pregătite de brainstormingul care stă să înceapă. Furtuna se dezlanţuie, viscolul se înteţeşte, o ceată de îngeri desenează pe schiuri cristiane coborând din cer. Cumva îmi zâmbesc şi trec mai departe sporovâind în treaba lor. Undeva în dreapta şi puţin în spate, un aluniş tânăr ascunde pădurea-mpietrită. Îmi scot briceagul şi retez scurt o nuieluşă dreaptă ca o rază, dintr-un tufiş. O ascut la vârf cum făceam în copilărie pe prundul râului când desenam în nisip. Cu ea va trebui să scriu pe zăpadă, mângâind aerul, acest eseu.
           Despre libertate poţi avea abordări multiple. Important e să ai totdeauna posibilitatea să alegi. Eu am ales să scriu în acest mod, chiar dacă pe margine, juraţii, mă presează, înjură şi fac gesturi obscene arătându-mi cu degetul că sunt reguli şi nimic nu e autonom.
           Eu folosesc Rent-a-car-ul.
           Azi vreau un automobil de culoare roşie, mâine unul argintiu, luni dispoziţia mea sufletească cere un alb murdar. Nu vorbesc de mărci, mă plictisesc repede, le schimb dupa caz. Doar în weekend când sunt cu blonda, ea conduce acelaşi tip de maşină luxoasă, o limuzină albastră rezervată din timp.      
          De ce nu conduc eu? Cum aş putea pierde spectacolul din stânga mea. Ţinuta ei perfectă, suplă, elegantă, uşor înclinată spre înainte, figura destinsă ce se deschide înflorind simultan cu apăsarea piciorului pe acceleraţie, şuviţa de păr ce-i intră în ochi cănd îşi întoarce spre mine scurt privirea senină, mulţumită, genunchiul uşor dezgolit cănd apasă ambreiajul, bucuria manifestată când depăşeşte "momâile din trafic":
           _ Ce-or fi căutând pe banda a doua!?...
           Fericit şi eu de fericirea ei i-am arătat pe tabloul de bord viteza. Depăşise de mult ce era admis. S-a aşezat în scaun retrăgându-şi uşor piciorul de pe acceleraţie.
           _ Libertatea dacă n-are norme, nici viaţa nu poate avea valori!

           A virat uşor la stânga trecând dincolo de marginea drumului şi a oprit în spaţiul tridimensional. Câmpul, altădată alb, era nimbat de flori multicolore. În jurul nuieluşei de alun am strâns un buchet şi i l-am oferit cu drag.
           Până la firma rent a car de unde închiriasem maşina am condus eu.
Aceasta postare este facuta in cadrul Concursului SuperBlog 

Jurizat 80 puncte

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase