În faţǎ la real,- Hypermarket e o bancǎ. Acolo stau eu si alǎturi un cioban. Între noi o punga mare de hârtie. Ciobanul se uitǎ de ceva vreme fix la punga de hartie…
_ Vrei sǎ şti ce e în pungǎ? Întreb nedumerit.
Ciobanul tace, apoi dupǎ un timp dǎ
afirmativ din cap…
_ E o sticlǎ de vin. Am schimbat 10 lei. Am luat-o pentru
nevastǎ-mea…
Ciobanul tace iar o vreme… Apoi zice grav,
dând afirmativ din cap:
_ Bun schimb ai fǎcut.
Dincolo de stradǎ e o bancǎ. Din ea iese o blondǎ,
elegantǎ ţinând în mânǎ o pungǎ de hârtie identicǎ cu a mea. Mǎ uit fix la punga de hârtie sǎ nu creadǎ
ciobanul cǎ-mi bate la ochi, blonda... Am simţit cǎ-i nevastǎ-sa când porni cǎtre
noi.
_Vrei sǎ şti ce e
în pungǎ, mǎ
întreabǎ ciobanul. Eu tac nefiind curios din fire. Ciobanul insistǎ:
_ În punga aia e o turmǎ de oi.
Tac buimǎcit o vreme. Apoi zic, atât cât pot
de grav:
_ Da ştiu cǎ-ţi
iubeşti nevasta, bace!
Şi
atunci ciobanul, dupǎ ce tace o vreme, cu o lucire în ochi cǎtre mine:
_Omule vrei sǎ facem schimb de pungi?
Ciobanul îşi ia punga cu vinul şi dispare sǎ
se întâlneascǎ cu nevastǎ-mea. Eu, mǎsor cu o privire iscoditoare de la pungǎ direct
la soare şi-mi zic apreciind:
_ Bun
schimb am fǎcut!
Pǎrea cǎ destinul mǎ pusese cu blonda în echipǎ. Stǎtea între noi doar punga aia de
hârtie cu turma de oi. Soluţia a venit de la ea. Cu un glas limpede ca de rugǎciune,
doar ce aud:
_ Iubiţel, hai sǎ scoatem oile la pǎşune.
Intrǎm în real,-Hypermarket
cu turma şi ieşim doar noi doi, liberi ca pǎsǎrile cerului şi ne pierdem urma.
Am spus da, bucuros ca-n faţa ofiţerului stǎrii civile. Mi s-a pǎrut firesc în prag de
iarnǎ sǎ pornim periplul cu, confecţiile. Iarna asta e
real- istǎ, distracţia începe cu super oferte şi blonda mea şi-a luat un set de pulovere la modǎ, mai
multe modele, cu preţul fix de 99,99 de roni bucata, lângǎ care a mai pus o
jachetǎ de damǎ lungǎ, un fular, nişte încǎlzitoare de urechi şi încǎ o pereche de cizme. Am lǎsat acolo pentru dânsa 13 oi crescute
ecologic, cu iarbǎ de-aia grasǎ de munte (O fi ajuns ciobanul la nevastǎ-mea?
lasǎ ca se descurca el!...). Vǎ spun cǎ a meritat paguba.
Mie mi-am luat un costum de schi, i-am luat
şi ei unul, din aproape-n aproape avea sǎ vinǎ curând luna de miere, un Predeal,
o Sinaie şi firesc un set de valize American Tourister.
Ce sǎ mai spun cǎ la electrocasnicele de la Alaska şi dupǎ ce trecusem de electrotehnice, numǎram
oile ramase pe degete!... Bine cǎ le-am pǎstrat şi pe
alea, altfel
ni s-ar fi scurs ochii degeaba la produsele romanesti din raionul alimentar.
In faţǎ la real… Imaginarul mi-a schimbat viaţa.
Publicat in cadrul Concursului SuperBlog
Ai grija cu imaginatia asta bogata...iti scoate d-na Ioni blondele din cap...
RăspundețiȘtergereBlondele alea imaginare nu sunt de fel un pericol...
RăspundețiȘtergere