Alt dialog cu Pasărea ceţii

Simt nevoia să mă explic. Am un prieten, poet înainte de a fi scriitor, Pasărea ceţii, care m-a  tachinat tot timpul SuperBlogului, că-mi pierd vremurile cu astfel de concursuri. Recunosc faptul că am pierdut mult timp cu documentarea, dar mă uit în jur: tot criză, tot patimi, tot găşti, deci vremurile nu le-am pierdut, sunt aceleaşi. E drept ar mai fi amǎnunte: 

Pasărea ceţii: Îmi vine-n minte Gioană, nu mai e preşedinte la Senat.

Eu: Ce-am pierdut? ce-am scăpat?

Pasărea ceţii: Mircea Sandu şi Miticǎ au intrat prin faţǎ la DNA şi au ieşit prin dos.

Eu: Au ieşit, au ieşit! Mulţumesc frumos!

Pasărea ceţii: Mititelu şi Piţurcă au ajuns la bulǎu.

Eu:  Dupǎ Ştiinţa mea, asta chiar mă încurcă rău...

Pasărea ceţii: Stai liniştit că e doar premoniţie.

Eu: Adică, înţeleg, avem tun şi n-avem muniţie.

Şi tot aşa  cu reproşuri şi întrebǎri:

Pasărea ceţii: Nebune, ai privit clasamentul?

Întrebarea asta m-a-nfuriat pe bune. Toată viaţa am slujit, după puterile mele, literatura fără să mă gândesc la profit.

Eu: Acum ai găsit momentul să-mi serveşti murătura?

Pasărea ceţii: Da ştiu, nu urmăreşti câştigul, tu serveşti cultura. O sǎ rămâi cu gaura, Singur ca poetul Dăncuş. Alţii iau covrigul. Mi-e greaţǎ! Măcar de seminţe...

Eu: Acuş, ai numai ceaţă în creier.

Pasărea ceţii: Şi ce crezi? Că tu eşti Marele Greier?... 

2. Ce aţi păstra în regulamentul Superblog?

Dacǎ ar fi sa vorbim, serioşi,

i-aş considera pe concurenţi

nişte nebuni frumoşi…

1. Ce aţi schimba în regulamentul Superblog?

Eu cu juriul nu mǎ împac

Ce sǎ fac! Ce sǎ fac!?...

Postat in cadrul Concursului SuperBlog