Speranţa e rozǎ

Lucrurile se numǎrǎ firesc. Vin sfintele sǎrbǎtori ale Crǎciunului. Se fac bilanţuri, se organizeazǎ petreceri şi se dau daruri. În anul ǎsta de crizǎ parcǎ oamenii se grǎbesc. Ieri la Gaudeamus s-au terminat de numǎrat cǎrţile vândute. Poeţii şi eu, am plecat acasǎ cu sacoşele încǎrcate cu pliante, bieţii editori, vlǎguiţi dupǎ un numǎr de zile pline, au plecat – sub obida conturilor grase. Pentru ei numaratoarea continuǎ.

Astǎzi şi la Senat s-au numǎrat voturile. Bostanul de Dǎbuleni, dat de pǎmânt de tânarul Ponta a stropşit cu miezul lui zaharisit toata cOaliţia de nu se mai ştia, galbenul sau rosul ce era mai copt. Astfel cǎ puterea va putea numǎra încǎ un  reviriment economic prin creşterea naturalǎ a consumului de detergent.

Ce vǎ spuneam, anul ǎsta luna cadourilor a început mai devreme şi m-a luat un pic prin surprindere. Pânǎ şi SuperBlogul a intrat în linie dreaptǎ.

Mǎ uit la clasament lung şi constat cǎ m-am grǎbit. Şi câtǎ încredere am investit în ASUS! Mǎcar el sa-mi fi dat 100 de puncte. Am mizat cǎ voi câştiga şi am arondat toate vaucerele. De o sǎptǎmânǎ fac lobby pe lânga juriu, am ţinut tot postul, am renunţat şi la Speranţa, aia micǎ blondǎ (ce sǎ fac dacǎ n-am avut inspiraţia s-o vopsesc portocalie). Doar-doar sǎ se vadǎ acolo sus şi sǎ mi se aprecieze efortul. Şi nimic! E sigur cǎ pe 10 decembrie la NH Hotel Bucharest nu eu voi fi cel care taie tortul.

Cum spuneam, singura mea nǎdejde e Speranţa, am trimis-o în scrisoarea la Moş Crǎciun, toatǎ vie, pictorial incendiu. Am lǎsat pe ea doar cerceii de cristale Swarowski şi CV-ul.

Am rǎmas Singur ca poetul Dǎncuş.

Vreau sǎ mǎ întorc la familie. Sǎ las dracului nopţile pierdute cu poezia sau advertorialele la Superblog.

Doar cǎ am o problemǎ. E o treabǎ cât se poate de serioasǎ. Am şi eu unele obligaţii, suntem o familie de laptomani. Doar Ramona fiica cea micǎ nu are instrumentul, v-am mai spus, nu e un lucru nou. N-am cum sǎ-mi reîntregesc familia, fǎrǎ un laptop cadou.

Din punctual meu de vedere sunt un om pregǎtit. Mi-am fǎcut datoria şi am parcurs toate ofertele de la ASUS, am ales un netbook din colecţia Karim Rashid, are o distincţie aparte, o vrajǎ care-ţi înlǎnţuie privirea.

Materialul carcasei plǎcut la atingere imitǎ pielea de crocodil, cu un design format din celule înconjurate de şanţuri ale caror lumini si umbre dǎ senzaţia valurilor liniştite. Ca orice mare artist designer, Karim Rashid a conceput un Adam si o Evǎ. Un Adam de culoare cafenie şi o Evǎ misterioasǎ roz.

Netbook-ul Eee PC™ 1008P are toate porturile mascate de cǎpǎcele care dau o notǎ de stil. Despre pǎrţile tehnice nu vreau sǎ ma aventurez, nu sunt întru totul spectaculoase, dominanta rǎmane esteticul si eleganţa. Şi totuşi mi-au rǎmas câteva detalii: Wireless-ul incorporat, camera Web cu microfonul ce-ţi aduce aproape prietenii, stocarea de 500 GB dar cu sistem de operare Winsows Starter Edition,(eşti pe net în 7 secunde) adevărată bibliotecă portabilă cu mii de poze, sute de clipuri şi ore îndelungi de muzică, ecranul LCD protejat de un filtru de sticlă iluminat cu LED-uri ce dă autonomie sporită şi rezoluţie bună, bateria Li Polymer de 3 celule slim ce asigură o autonomie de până la 5 ore(cu incă o baterie la pachet) şi nu în ultimul rând tastatura “Chiclet” ale cârei calităţi tehnice şi estetice au fost premiate la multe concursuri.

O şi vǎd pe Ramona scoţând bijuteria de la ASUS din husa ei special creată în aceeaşi culoare şi acelaşi model, şi punând alături mouse-ul optic, în recepţia unui hotel, la prima ei cǎlǎtorie de afaceri.

O singurǎ greşealǎ îmi recunosc, puteam sǎ-i cumpǎr blondei un şampon de culoare portocalie.


Publicat in cadrul Concursului SuperBlog

Acest material a primit 90 de puncte