sâmbătă, 17 decembrie 2011

Harry Tavitian la Piteşti


         
          Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar cu puterea lui Dumnezeu. E atăt de aproape Crăciunul...
          Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară pe scenă, într-un spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l Noe al sunetelor. Am simţit că voi fi martorul unui miracol.
Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul imens ca o corabie, am ştiut că după ce s-au retras apele, corabia lui a rămas proptită pe stănci undeva pe un vârf de munte. Soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri, păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute.
Doar atunci, după ce s-a închinat, a deschis zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.
A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi, să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.
Armonizând un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul , izbucnind apoi dramatic în bucuria colindelor, Harry Tavitian ne-a deschis sufletul mohorât de vremi, oferindu-i clipe luminoase de sărbătoare şi artă.
Mulţumim bravi armeni că ne-aţi adus aminte de Romania noastră.

2 comentarii:

  1. Multi ani cu sanatate si inspiratie, sub ocrotirea Sfantului Ioan Botezatorul!

    Va multumesc pentru cuvintele minunate. Am preluat si eu pe blog: http://harrytavitian.wordpress.com/2012/01/05/ajunul-craciunului-armenesc-2/

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de urare.Sa se intoarca si spre dumneavoastra. Am scris cum am simtit...

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase