miercuri, 13 iulie 2016

Exerciţii de carte. Tablete în alb şi negru




Harry Tavitian 

(Amintiri de scriitor)

Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite, de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. E atât de aproape Crăciunul!... şi la Piteşti s-a urcat pe scenă Harry Tavitian.

Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară, în preambulul unui spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l pe Harry, Noe al sunetelor!... Am simţit că voi fi martorul unui miracol.

Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul, imens cât o corabie, am ştiut că după ce s-au retras aplauzele, corabia lui a rămas proptită de stănci undeva pe un vârf de munte.

După retragerea apelor, soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri. Păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute şi au coborât de la bord.

Doar atunci, Harry s-a închinat, deschizând zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.

A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.

Armonizând apoi, un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul. La final a plonjat dramatic în bucuria colindelor, amintindu-ne cât de bogaţi suntem!

Harry Tavitian ne-a deschis sufletul mohorât de vremi, oferindu-ne clipe luminoase de sărbătoare şi artă. Mulţumim!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu