miercuri, 6 iulie 2016

Popârţarii



În lumea literelor ştiu eu o poetă, (chiar mai multe dacă o enumăr şi pe Camelia Radulian),  e drept doar de pe facebook, care-mi place. Nu că mi-ar place mie, ci pentru că scrie frumos. Adi Filimon. Ne-am întâlnit de câteva ori şi ne-am promis să facem schimb de cărţi. Eu să-i dau un Guştere şi ea să-mi dea o Ştefia. Încă nu s-a întâmplat, dar trag nădejde că n-au intrat toate zilele-n sac.
În lumea tenisului pe planeta sportului alb ştiu eu o fată de la noi care ne-a introdus pe uşa din faţă pe covorul roşu sau verde, după sezon, la balul elitelor. Simia (Simona)în orice dispoziţie s-ar fi aflat, liberă în mişcări, sau cu călcâiul umflat, a dansat totdeauna cu eleganţă în pantofii Cenuşăresei. Ce treabă are Simia cu poezia, cu Adi Filimon sau Camelia Radulian, mi-ar fi greu să răspund, aşa mi-a venit. Nu-ncerc să explic, dar fragilă cum pare e ca o metaforă în alergare înflorind în aer pe un câmp cucerit de tancuri. Se întâmplă între atâtea şenile să se zdrelească uneori şi atunci apar popârţarii, cârtitorii de profesie, ăia care tulbură cerul şi aruncă cu pietre din nori…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase