miercuri, 27 iulie 2016

De ce m-am supărat pe Vlasie.






M-am întrebat de mai multe ori, de ce m-am supărat atât de tare pe Călin Vlasie? Între altele, în sinea mea aveam o mie şi una de motive pe care nu le mai înşir. Totuşi, de ce m-am supărat pe Vlasie? La mijloc este povestea cărţii mele Argintarium.

S-a potrivit, tocmai când terminasem de aşezat în panoplie arginturile într-o selecţie care să mă definească, să apară pe piaţa internetului Proiectul Qpoem, cu un program frumos şi meritoriu ce avea toate datele să reuşească şi să readucă în prim-plan o editură importantă, Paralela 45, intrată cumva într-un con de umbră, devenind o întreprindere serioasă între multe altele. Editura prin diriguitorii ei îşi pierduse pe drum spiritul aventurii, se lăsase sedusă de lectura mai uşoară a comercialului, lăsând în adormire simţul valorii adevărate şi transformând în marfă obiectul culturii. De altfel nu e singura.

L-am felicitat sincer pe „marele editor” pentru ideea generoasă a proiectului şi m-am bucurat de transformarea spectaculoasă pe care prietenul meu înţelesese să o adopte, vis a vis de costurile publicării cărţilor valoroase, indiferent de notorietatea autorilor pe care de data asta şi-o asumase în totalitate. Nu ştiam atunci că în spatele spectaculoasei schimbări şi a noii viziuni financiare, stă un proiect bine structurat pe bază de bani europeni.

Mai spun doar că la Paralela 45 mi-am publicat cinci din cărţile mele, patru în regie financiară proprie, iar Dosarul Albaştrii cu acoperirea financiară integral a lui Vlasie, căci în acea carte specială locuiam amândoi ca personaje, dar cu scenarii diferit scrise de scenarişti ai securităţii, având la comun doar spaţiu tinereţii noastre în care ne mişcasem întâmplător împreună, prin anii şaptezeci.

O „scenă” la propriu, cea a „demascării publice”, avea să ne despartă drumurile. Cei care au fost urcaţi pe scenă au rămas acolo ca nişte fluturi încă vii, prinşi în ace cu gămălie şi etichetaţi drept duşmani ai poporului. Şi ceilalţi, din acelaşi lot, care n-au fost urcaţi. Ei au putut zbura mai departe, chiar dacă securiştii i-au mai păstrat ca ţinte pe radare, păstrând o vreme legăturile de comunicare.

Dar să revin la Argintarium. I-am trimis volumul, şi l-am regăsit ulterior bucuros ca titlul pe o listă întocmită de Călin Vlasie cu cărţile ce urmau a fi publicate în cadrul proiectului, în prima fază. Am revenit cu un email şi i-am sugerat fiind vorba de o antologie că şi-ar găsi locul în seria Opera poetică despre care începuse să vorbească. Şi în cealaltă serie Qpoem erau autori la fel de stimabili, dar cuprindea volume noi, nu antologii, nu puteam face nota discordantă.

Aşa am judecat eu, cunoscând valoarea textelor şi gândind că Vlasie ştie foarte bine deşertul pe care am fost obligat să-l traversez. Era singurul care-mi putea da o şansă reparând nedreptatea ce mi se făcuse cândva.

Se pare că am cerut prea mult, sau Vlasie n-a avut curajul să-şi asume  alăturarea numelui meu lângă numele unor monştrii sacrii, valori certe precum Adrian Alui Gheorghe, Ioan Es Pop, Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea? Aceştia probabil n-au avut de traversat deşerturi?... Sau poate că au beneficiat de călăuze mai bune!…

Dar era acolo în seria respectivă şi Emil Hurezeanu şi nu poezia este domeniul lui de referinţă! Deci nu valoarea textelor l-a deranjat, ci notorietatea mea scăzută la care, involuntar sau nu, lucrase şi el, nefăcând nimic ca să îmbunătăţească tirajul celor cinci cărţi publicate în editura lui. Măcar Dosarul Albaştrii, pentru care a avut o mulţime de comenzi, ar fi meritat un tiraj semnificativ. Cine l-a oprit? Să cred că radarele vechi încă rămăseseră în funcţiune?...

Fără vreun argument din lista restrânsă cu cărţile trimise la tipografie, Argintarium a dispărut.

Mi s-a părut că am fost trădat de prietenul meu a doua oară. I-am oferit o şansă, ştiind că slăbiciunile sunt omeneşti, nu mi-am închipuit că va alege liber a doua oară să nu urce cu mine pe scenă.

N-am mai avut răbdare. Mi-am retras cartea şi ea a apărut în excelente condiţii la editura Art Creativ, o editură mică a unei Doamne cu suflet mare. O puteţi cumpăra online din librăria sa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase