luni, 25 iulie 2016

O nuntă






Nunta încă îşi păstrează nealterate parte din conceptele şi simbolurile tradiţionale, chiar dacă societatea modernă şi democratică de consum a zilelor noastre dezvoltă cu prioritate, fără îndoială mai mult latura comercială a afacerii.
La nunta copiilor, părinţii concertează ca primi solişti, ultima oară în viaţa lor. Îşi aleg invitaţii, taie din lista de bucate salata de langustă şi homarul, gustă din vin, întreabă bucătarul dacă măslinele sunt îndeajuns de sărate culese proaspt din măslin şi pretinde sarmalele doar puţin piperate…
Măcar de formă aleg, cu mirii laolaltă, ţiganii să cânte şi trandafirii din buchetul miresei aduşi direct de pe baltă (o fi vreo specie nouă!), să o încânte. Aici e spaţiul unde tinerii vor reformă şi concesii, dar ce te faci că banii sunt tot la babaci!
– Măi Sarasate de Conţeşti, să trăieşti, zi Ia-ţi mireasă ziua bună şi Briciul, fă-mă să plâng în gând(!) că-ţi dau arvună, serviciul şi bem împreună un rând!…
E importantă distribuţia activităţilor în nuntă ca să înţelegem cât de cât fenomenul.
Părinţii – alergători de cursă lungă şi băgători de seamă la socotirea darului (cel mai greu e să numeri ca să-ţi ajungă!).
Mirii – simbolul peren al iubirii – cu singura grijă pe umeri de a rămâne în picioare la sârbă şi horă mare. Uniţi în refren, neatinşi de vreo schijă; că la dans fără grijă se sprijină unul pe altul! Ea uşoară şi elegantă, el înaltul şi galantul. Rămâne momentul când se fură mireasa. Ăla e un moment mai nesigur cu încărcare unu la unu. Apare teama că nu-ţi poţi recupera bunul…
Naşii – ei sunt fruntaşii. Lor le iau banii – ţiganii de le cântă, popa la cununie în biserica sfântă, cizmarii ca să-i înalţe pe toace, designerii ca să-i îmbrace, ospătarii să le aducă la whisky gheaţă, coafeza s-o facă pe naşă mai creaţă si alte mărunţişuri mărunte ale plăcerii(cum ar fi sărutul miresei) – de mai bine îşi făceau ca boierii un concediu la mare sau munte în mijlocul verii. (Cu islamiştii ăştia, mai bine nu!) Dar cum să refuzi un fin şi-o finuţă atât de drăguţă în faptul serii!
Nuntaşii – neamurile, unchii şi verii – îi văd şi-i ascult socotind pe sub masă darul, că dacă n-ar fi calvarul ăsta nunta ar fi fost mult mai frumoasă!
Şi copiii – precum Toma şi Alice, ei vor trebui să ei ducă mai departe tradiţia. Se poate încă visa deschis.
Toma, tu la nunta ta când vei fi mare, care e planul, ce-ai vrea să faci?
Eu vreau să fiu naş… c-ai văzut cine are banul!
Ce băiat de oraş!...

Mirilor, Casă de Piatră!

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase