sâmbătă, 24 august 2013

Între stelele de top



          Am proprietatea termenilor şi moderaţia de a nu mă entuziasma pentru fiecare cerc închis. Îmi place spirala pentru că acumulează întotdeauna în ea o avansare a mişcării spre marea ţintă. Şi dacă volutele spiralei se deschid cu o rază mereu crescătoare care să-ţi permită un zbor lin, matematic totdeauna mai lung pentru a înfăsura cercul şi a glisa cu un unghi calculat spre următoarea orbită a unui trunchi de con răsturnat, perspectiva contemplării, orizontul de dedesubt, mereu mai cuprinzător îţi poate împlini sufletul de artist.

          Nu vreau să obosesc cu geometria mea, dar presupunând, în cealaltă situaţie, că alergara sau zborul începe la bază pe o spirală mai lungă şi ajunge în vârful conului desfăşurând volute din ce în ce mai mici şi precipitate, mă întreb ce urmează după ce ai atins ţinta? Cât poţi rămâne acolo sus?

          Dacă mă mai urmăriţi aş vrea să continui. La fel ca în viaţă, nu e totul atât de simplu, în alb şi negru, în sportul alb.

          Cu forţa ei fizică formidabilă şi picioarele unui cal de rasă Serena Wiliams a atins piscul. Privind în jos, pe o construcţie atât de solidă, dar fără altă perspectivă, numai de ea s-ar putea îndoii.

          De cealaltă parte şi acolo vreau să ajung, fata noastră ce pare fragilă, Simona Halep, a pornit dintr-un punct nesigur, de la Constanţa, pe spirala ei purtătoare desfăşurând elegant şi suplu într-o alergare continuă aventura unei călătorii, parcurgând spirale din ce în ce mai lungi, luîndu-le pe rând şi contemplând. Nu a cuprins-o ameţeala, drumul i s-a deschis în cercuri tot mai largi şi căpătând înălţime, din aproape în aproape, s-a autodepăşit. Una cu racheta ei, dacă imaginea nu ar părea peiorativă, aş zice că a incălecat pe rachetă ca o vrăjitoare pe mătură, numai că strănsă de coadă când o mânuieşte, racheta ei seamănă mai mult cu o farfurie zburătoare.

          Nu a ajuns în vârf, dar zborul liber la înălţime îi vine atât de bine!

          Aseară, în semifinalele turneului de la New Haven, a mai eclipsat o stea, fosta număr unu mondial Caroline Wosniacki. 6-2. 7-5. Este a patra finală WTA din 2013, evoluând diseară cred pe aceeaşi spirală cu Petra Kvitova. Ce spun ursitoarele?

          Că ar urma a cincea finală, US Open cu Wiliams. Ursitoarele par fantasmagoric de optimiste.

          Felicitări Simona Halep! Sincere felicitări pentru anul tău fantastic!

2 comentarii:

  1. Claudia Aurelia Keuterman Duminica Ioane, te-am prins cu matza: o sa te reclam lui Arhimede!
    acum 36 minute · Îmi place

    RăspundețiȘtergere
  2. Claudia Aurelia Keuterman Duminica Superba ta spirala cazuta la picioarele Serenei? Inteleg ca refuzi sa imbatranesti!
    acum 35 minute · Îmi place · 1

    RăspundețiȘtergere