marți, 20 august 2013

La Iasi Nikonul s-a indragostit



          Revin la periplul ieşean pentru că Nikonul a lucrat cu osârdie bântuind patru din cele şapte coline pe care se întinde oraşul şi arhivând mii de imagini cu fervoarea cu care maratonistul caută în traseu locurile amenajate în care poate să bea sau să se ude cu apă.

          După prima zi ne-am hidratat şi noi cu bere rece la Oscar, ne-am făcut plinurile, dar şi planurile de a doua şi a treia zi. Localul ăsta mi-a mers la suflet, împarte premii speciale ca la carte, mai ceva ca americanii; regie, imagini, scenariu, are pentru toate gusturile de la periferie sau din centru, dar mai ales pentru plăieşii întorşi din bătălie şi îţi dă degeaba dacă n-ai toţi banii.

          Marele premiu barosan, primit de nevastă-mea, de departe a fost fasolea cu ciolan pe care l-a împărtăşit cu mine dintr-un ceaun uriaş. Nu poţi să ocoleşti nici pârjoalele moldoveneşti. Burţi să ai să-ţi rămână loc şi pentru papanaşi, sau pentru clătite umplute cu brânză la mijloc. Trăieşti periculos la grătar înmuind ochi-n osânză pe jar şi deschizându-i domol la profiterol. Toate topite în bere rece.

          Moldovenii ăştia, ştiu că ştiu petrece.

          Până la urmă s-au conturat şi planurile. N-am ocolit Cetăţuia, plopii fără soţ că erau în drum, teiul lui Eminescu de la Copou, teatrul renovat şi multe altele. Ce-mi aduc aminte vă arăt mai jos:
La Cetăţuie
 Pe aici au trecut paşii lui Ion Creangă

 Aici din beciurile manastirii se incarca un desant cu vinuri pentru ministerul de interne. Ioni, nevasta-mea a cercetat cazul

Pe lângă plopii fără soţ am trecut şi noi...









Ioni, cu cerbicie, vrea să numere plopii. Se vede cu ochiul liber că postmodeniştii ăia triştii au vrut să-l compromită pe Eminescu şi au mai tăiat din copaci. Numai că natura le-a fost potrivnică, doi plopi au crescut într-o singură tulpină şi acolo poţi număra cum vrei... tot fără de soţ iese!





Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"


Şi am ajuns la Copou către seară

Aici s-a intamplat ceva paranormal au trecut doua moldovence si sensibil cum e Nikonul a tremurat de emotie.
 
Nu departe, Ciprian Porumbescu a tinut sa se fotografieze fara bust. Marturisesc n-am mai trecut pe aici deci nu sunt dintre cei care se intorc la locul crimei...
Ioni, mai curajoasă, le arată pumnul celor care fură. Lasă dragă că sunt prea mulţi!...



Parasind Copoul am luat-o agale coborand spre oras


Târziu în noapte ne-am retras la bază. Niciunul dintre noi nu simţea oboseala, iar Nikonul părea fericit



Un comentariu:

  1. Cristina Le Moldovenii ăştia, ştiu că ştiu petrece. Dar inca nu ati vazut nimic , deci trebuie sa va intoarceti toti, cu mic si cu mare.
    acum 7 ore · Îmi place

    RăspundețiȘtergere

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase