Moș Nicolaie

            Bǎiatul ǎsta Moș Nicolaie,/ e tare mintos./ S-a uitat pe fereastrǎ, mǎ rog frumos,/ azi noapte,/ ne-a numǎrat rǎbdǎtor în tǎcere/ pe toţi din fiecare odaie,/ ca pe niște mere/ coapte/ – pentru scor./ Ghetele curate,/ stǎteau așezate/ pe hol/ la locul lor/ știut/ și n-a vǎzut,/ nu ieșeau la control/ încǎlţǎrile motanului./ Motanul Mario își lustruise/ și el ciubotele, comform planului/ le dǎduse cu cearǎ,/ dar asearǎ/ de atâta joacǎ cu Alexandru, obosit,/ mǎ tem/ cǎ adormise/ încǎlţat pe calorifer/ într-un târziu,/ încolǎcit/ ca un ghem,/ cǎ nici el nu-i de fier/ e viu./ 

            Moș Niculaie încurcat,/ evitând dramoleta/ și-a deschis tableta/ și-a cercetat în registre/ pe listele lui./ În dreptul motanului Mario/ se înghesuiserǎ salbe/ de bile albe/ S-a uitat/ în jur și-a gǎsit/ castronul de plastic pentru lapte./ A lǎsat/ darurile și-a plecat/ fericit/ în noapte./

            Prin urmare/ dacǎ privesc atent la pozǎ,/ mai sus de bombeu,/ se pare cǎ în anul ǎsta de crizǎ/ am fost cuminte/ și eu./ E acolo o dozǎ/ mare/ de optimism,/ ar conta într-o analizǎ!... Sǎ  mai uit de Ponta și de accizǎ./  

            Moșule ești tare/ n-am cuvinte!/