sâmbătă, 30 mai 2015
Lumea vazuta de ITI. Maria
joi, 28 mai 2015
Gând
timpul
vâslește nesfârșit
fǎrǎ sǎ
poatǎ atinge
ţǎrmul
în urma
lui
înotǎm
liber
banc de scrumbii
nǎdǎjduind
cǎ
bǎtrânul pescar
a pǎstrat
pentru râme
pentru râme
suficient
pǎmânt
în șerpar
Cearǎ și miere
miercuri, 27 mai 2015
Puterea cuvintelor
Citesc la adresa mea de
email iontomai@gmail.com în dimineaţa
asta un mesaj care m-a descumpǎnit și emoţionat în același timp. Îl redau întreg
în simplitatea și bogǎţia lui nu pentru valoarea intrinsecǎ ci pentru
puterea cuvintelor:
Buna seara. Am transferat prin home bank
150 de ron , pentru Alex, in acest cont
Contul e:
Asociatia Captivi in Propria Minte - Florescu Alexandru
Cod de identificare fiscalǎ a entitaţii nonprofit/unitǎţii de cult: 26908832
RO36BTRLRONCRT022463592A
Asociatia Captivi in Propria Minte - Florescu Alexandru
Cod de identificare fiscalǎ a entitaţii nonprofit/unitǎţii de cult: 26908832
Sper din toata inima sa ajute la "gǎsirea acelui cireș sau cireșul sǎ il gaseasca pe Alex "
Florina
Florina
Caut “cireșul”pe blogul meu( sfinte ghilimelele!). Îl gǎsesc
postat într-un text scurt din seria Povestea lui Alexandru prin februarie. Pun
aici un link spre acel text: Altǎ filǎ a poveștii
Gândesc la Alexandru și lupta celor apropiaţi lui, permanentǎ
și neobositǎ, spre a reface legǎturile pierdute într-un moment de cumpǎnǎ când
pare cǎ bisturiul chirurgului (sau o anestezie incompletǎ într-o operaţie grea)
a atins o zonǎ interzisǎ, întrerupând la trei ani evoluţia normalǎ și încercuindu-l
în propria minte. Terapia deosebit de costisitoare, dupǎ opt ani sterili, parcǎ
începe sǎ-și arate roadele.
Alexandru înţelege aproape tot și cu ajutorul terapeuţilor încearcǎ
sǎ recupereze un decalaj imens, reînvǎţând prin joc și repetiţie lumea lucrurilor
și a fiinţelor. A devenit sensibil, socializeazǎ, încet-încet pricepe o anumitǎ
ordine a numerelor, își cautǎ singur desenele pe internet bucurându-se cu
personajele lui preferate, doar casa vorbelor a rǎmas dǎrâmatǎ. Cǎrǎmizile împrǎștiate
ale sunetelor se așeazǎ greu în construcţia complicatǎ a cuvintelor. Sunt atât
de greu de zidit silabele! Ochi lui mari expresivi uneori mǎ întreabǎ însoţiţi
de sunetele colorate pe care le risipește neobosit, “Bunicule tu de ce nu înţelegi
trilul de pasǎre cântǎtoare?”
Puterea cuvintelor e atât de mare! Cât timp existǎ o șansǎ meritǎ
sǎ nu-l lipsim pe Alexandru de ea! Mul ţumesc Florina cǎ gândești ca noi!
marți, 26 mai 2015
Prietenii mei scriitorii
Aflaţi pe turnantă prindem viteză. Caii aceia doi par sa ţină timpul în loc. Cu puţin noroc...
De cele mai multe ori, în prozele lui Nicolae Radu, fantasticul erupe din întâmplări
aparent neînsemnate şi nu se constituie într-o irealitate de sine stătătoare,
ci într-o prelungire a realităţii până acolo unde ea arată altfel decât am fost
obişnuiţi să o vedem. De aceea, chiar şi la limita stranietăţii, întâmplările
sunt plauzibile şi, prin urmare, literar vorbind, adevărate, iar ecoul faptelor
narate rămâne în mintea şi în sufletul cititorului mult după ce acesta a închis
cartea. Volumul de faţă, aflat pe aceeaşi linie a orizontului cu Povestiri aproape fantastice ale
aceluiaşi autor, diferă de primul cel puţin prin faptul că ambiţionează să
devină unul de amintiri din viitor,
tulburate de o întrebare pe care şi-o pune oricine la un moment dat: „Ce
ai să faci mâine dacă nu mai ai nimic de fãcut?” Ei, bine, pentru cititorul
acestei cărţi, răspunsul este cât se poate de liniştitor: să o deschidă şi să o
parcurgă până la capăt, cu încredinţarea că, graţie efectului de ecou de care
vorbeam, ea abia de acolo începe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)