Mulţumesc Virgil Diaconu pentru prezenţă şi pentru “procesul verbal” al evenimentului, întocmit ca pe vremuri la Cenaclul Liviu Rebreanu. Atunci altcineva scria procesul verbal într-un registru, după care dădea fuga cu registrul la securitate. Tu l-ai scris pentru cititorii interesaţi, folosind aprecierile altora, cu toate că printre rânduri nuanţezi de la tine. Nu te condamn pntru asta, nu citisei nicuna dintre cărţi! Inspirat şi titlul! Ăsta e al tău!
Dacă aş avea o putere te-aş condamna să citeşti din scoarţă în scoarţă măcar Tobârlanii! Fie şi cu creionul tău ascuţit în mână, cu toate că aş prefera să-l citeşti pentu plăcerea ta. Am avea amândoi de reconsiderat câte ceva!...
*
Virgil Diaconu(ne ştim de peste 50 de ani!), pe lângă faptul că este incontestabil un poet valoros, orgolios din fire, un spirit polemic prin excelenţă, cu un simţ critic fără jumătăţi de măsură, bolnav de literatură şi artă, în general de frumos, avid de marea cultură, sensibil la minunăţiile vieţii şi săritor să-i ajute pe cei năpăstuiţi de soartă, întâi de toate e un luptător, un războinic! Un războinic curajos, dar solitar. S-ar lupta cu toţi pentru dreptatea sa! Rar înconjurat de prieteni, de parcă s-ar teme că prietenii îi vor lua din lumină.
Orice Ahile îşi are un călcâi, prin care să poată intra săgeata!
Făcător de reviste dintre cele de ţinută, cu o amprentă personală orgolioasă pe care nu a trădat-o niciodată, Virgil Diaconu, aşa singuratic cum e, a crezut în visul său şi a reuşit să câştige bătăliile, dacă revista lui, Cafeneaua literară care îl defineşte cel mai bine şi-a câştigat pe drept un loc printre revistele literare prestigioase din ţară, aniversând în această lună, 20 de ani de apariţie neîntreruptă. Să-i urăm şi noi revistei să aibă parte în continuare de colaboratori valoroşi şi de cât mai mulţi cititori!
Materialul este mai lung, mă opresc aici, poate altădată!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu