luni, 3 octombrie 2022

Fotografii mişcate

 


Am citit cu mare plăcere acum vreo zece ani şi mi-a rămas în memorie bestseller-ul unui scriitor japonez Haruki Murakami născut la Kyoto 1949. Şi ce dacă eu m-am născut cu un an mai devreme (1948) în Merişani. Mi se părea că similitudinea e perfectă şi consemnam atunci:

„Suntem amândoi în urma vieţii tot pe-acolo, cumva în conexiune directă cu aceeaşi nebunie, locuind aceeaşi planetă”.

El a primit o fotografie de la un prieten, „un peisaj muntos cu păşuni întinse şi nenumărate turme de oi”. Din acel moment zilele lui obişnuite şi anoste vor fi transformate în adevărate aventuri trăite, căci obligat să plece în călătorie „în căutarea oii fantastice” pe care un personaj misterios a identificat-o în fotografie, va reuşi să dea literaturii o capodoperă!).

Şi eu am primit o fotografie cu un personaj misterios. Un peisaj muntos cu două MIOARE, una blondă de se învârtea soarele cel mai cel după ea, şi cealaltă, o oiţă bârsană năzdrăvană de tezaur. Îmbrăcate amândouă la fel, cu veşminte din fire de lână din aur. Cumva în imagine deveneau pleonastice!...

Dar cât de greu să optezi ca romancier între cele două MIOARE fantastice!

La Romanica e destul o legendă cu oaia năzdrăvană! A fost scrisă capodopera(Mioriţă laie, laie bucălaie...). Ceva mi-a spus atunci să mă iau după blondă, nu după oaie.

Altfel capodopera mea va fi... apă de ploaie!..

 

Ionescule, ce e cu tine, eşti în pană de muze? Cu  Tobârlanii şi Casa Roşie ţi s-a terminat raţia de kilowaţi şi rătăceşti în vise confuze? Epuizată, inspiraţia te-a lăsat în întuneric,toată? Te-a cuprins uzura sufletului cehovian? E octombrie, nici măcar nu a nins! În 2 noiembrie, an de an împlineşti din oficiu un cerc şi-l încrestezi mereu în copacul tău, facând bilanţul de serviciu. Nici măcar frunzele nu şi-au dezlegat toate lanţul, ce Dumnezeu!...

Am văzut aseară un film nipon, pe HBO Max(Vizionaţi-l!, m-a prins ca un harpon!). N-am mai luat ca bornă spovedania vreunui  Murakami. M-a răvăşit îndeajuns Condu-mi maşina, pretext şi ciornă ca răspuns la Unchiul Vania.

Şi parcă mi s-a stins lumina şi am nevoie de un petromax...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu