Povestea frunzei

 

FESTIVAL INTERNAȚIONAL DE POEZIE, GETAFE "NICHITA STĂNESCU"

https://youtu.be/VFnouwwCYcY?si=3WHsBRVS7wpTCNoR

Am primit ca pe un dar cele două ceasuri oferite de Editura Art Creativ a Danielei Toma și a lui Ionuț Calotă, și ne-am bucurat să prestăm cum am știut mai bine în cadrul Festivalului Internațional Nichita Stănescu în preajma îngerului blond și a necuvintelor sale nepereche.

În cinstea prietenilor spanioli și în gând cu bunicului meu Tobârlan, am plecat de-acasă spre Biblioteca Metropolitană îmbrăcat într-o cămașă țărănească, cum purta în alte vremi cu mândrie AlBătrân, cel a cărui viață mi-a dăruit gata scrise, două din romanele mele.

Lume multă, lume bună, îmbrâțișări pe scări, cafea la protocol, dar drumul către poezie e liber doar după ce se cântă la pian imnul național. Un mic incident, singurul moment menționez, mai bemol ca să zic așa, nu sosise de la Getafe partitura imnului spaniol... Dar Joan Jose Garcia, Directorul festivalului, a făcut semn să mergem mai departe. Mulțumiri organizatorilor!

Lui Nichita

copacul are cercuri

deci nu e piatră

în inima lui au decăzut

frunzele

lătrând

şi lacul are cercuri

deci nu e piatră

în el a decăzut

pasărea

însetând

şi cerul are cercuri

deci nu e piatră

în el au decăzut

necuvintele

de gând

cerc în cerc,

porţi în porţi

pe altarul de piatră

seminţind

pentru vii pentru morţi…