Insula Thassos vara, e o colonie românească. Limba majoritară a turiştilor fiind limba română. Încă o confirmare a teoriei că limba română a fost, mai înainte de limba latină, şi că nu numai romanii, dar şi grecii, au învăţat-o pe de rost de la daci, odată cu primul transport de măsline, cules din copaci şi adus direct din livada de la Terra di Olive, pe ţărm tomitan.
Multă Lacrima lui Ovidiu s-a scurs şi atunci din butoaie, până să se înţeleagă două neamuri încăpăţânate, că, corcoduşele alea negre sunt măsline, şi cresc în copaci, nu sunt cine ştie ce măscări de la oaie.
Ca să se convingă, au trimis-o mesager pe Irene, o româncă isteaţă din fire de pe la Ploieşti, care de fapt şi de drept se numea Otilia. Irene era un nume sub acoperire. S-a urcat în tren cu ta-su şi după o lună de mers pe jos, au prins ultimul feribot ce traversa în seara aceea Egeea şi au coborât amândoi la Potos, pe insulă.
Dar numai ta-su s-a întors cu veştile înapoi, căci Otilia şi-a deschis aici familia, căsătorindu-se cu un grec frumos, ca un zeu. Ca orice româncă, modernă mereu, cu simţul afacerii dezvoltat, şi-a inaugurat pe plajă o tavernă, şi i-a învăţat pe greci reţeta facerii unui gyros adevărat.
E fain la greci, dacă ştii unde, cât şi cum să petreci! Altfel poţi înghiţi sarmalele reci.
