.jpg)
Am împărțit amândoi cândva o cameră de hotel la Baia Mare, cu ocazia unui eveniment cultural dintre cele multe organizate de Ioan Romeo Roșiianu la e Creator. Părea că semănăm! El un uriaș modest, eu în oglindă, ceva mai mic…
La prima vedere, introvertit, sobru, sentențios, alegea să vorbească doar atunci cînd avea ceva de spus, și avea! În cele câteva ceasuri de conversat împreună cu abilitățile dumnealui de regizor și realizator TV, a reușit să mă facă și pe mine să vorbesc, și să par în oglindă ceva mai mare. Astfel ne-am cunoscut și ne-am bucurat de conexiune și întâmplare.
Aveam la mine o carte de eseuri, Tablete în alb și negru, i-am oferit-o și el a scris despree ea. Altădată, volumul meu de poezie Al cincilea anotimp, a luat un premiu și el era în juriu. A vorbit într-un laudațio liber despre carte și autor. Tocmai atunci ghinion a picat filmarea și n-au rămas nicăieri înregistrate cuvintele!
Poate că a fost mai bine! Mi s-a întâmplat o situație opusă când Gheorghe Tomozei a scris pentru coperta 4 a Pasărea ceții, placheta mea de debut, cuvinte laudative și nici acum n-am motive să fiu sigur că am meritat acele cuvinte. Am mai spus.
Timpul nu a fost darnic cu noi, ne-a intersectat doar de câteva ori, dar am continuat să ne citim. În 2021 Marian Ilea a luat premiul pentru proză al revistei Argeș, la Pitești. La eveniment fusesem invitat și eu. Mă pregătisem, neoficial din sală, mă simțeam dator, să-l surprind cu un laudațio de răspuns, meritat și din inimă. Din motive de boală n-am mai ajuns.
Au rămas cuvintele nerostite și nici acum împietrite n-am cum…
Drum bun Mon Cher în Desiștea de lumină din Cer!
.jpg)
