Vara la noi, niciodată nu a avut doi sori. Nu mai e sigur, arşiţa topeşte cenuşiul materiei mai abitir decât Criza, sau criza mai abitir decăt Soarele.
Pe străzi, în devălmăşie, şuvoiul se scurge spre gurile de metrou, sau spre alte caverne condiţionate cu aer părelnic. Doar aici sub pământ, sau deasupra în marile hipermarcketuri, se mai respiră cumva liber.
La metrou, ţi-ai luat cartela, şi poţi opta să schimbi traseul, ai libertatea totală a deciziei, poţi face dacă vrei, şi echilibristică cu pasul , direct pe calea ferată, ca-n copilărie.
Dincolo, la Carrefour,Cora,Kaufland sau alte minunăţii capitalnice, abundenţa îţi mângâie ochiul şi cumva papilele gustative se scaldă deja în împlinirea discursului.
În mulţime apare ca o nălucă, în uniformă de gală, fata cu oferta. Se creează dintr-o dată un mol. Pe tavă cineva, teroristul desigur, plantase o mină anti-persoane şi se produce explozia(...)
E bine în astfel de clipe să nu intri în panică. Sub bluza subţire şi albă a fetei pâlpâie încă viaţa. Strecurată-ntre sâni, o măslină mare şi neagră, cât roata unui Maybach eşuată pe-o plajă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu