Celor care deschid acest blog UN PASTE LUMINOS, FARA
UMBRE!
sâmbătă, 30 aprilie 2016
joi, 28 aprilie 2016
luni, 25 aprilie 2016
Dosarul Albaştrii redivivus
Am început lucru la Ediţia II-a a
Dosarului Albaştrii. Las de-o parte toate proiectele începute pentru a
satisface multele solicitări neonorate de Paralela 45. Din motive care mie îmi
scapă, editura nu a mai dorit să retipărească volumul. Am ceva bănuieli, dar mă
abţin să speculez pentru că nu am o dovadă.
Două edituri s-au oferit să publice noua
versiune, dar îmi va lua ceva timp nu doar corectura (în prima ediţie s-au
strecurat multe greşeli), sunt de făcut unele completări, au apărut elemente
noi şi mă gândesc să luminez şi zone ceva mai întunecate ale subiectului.
În consecinţă este posibil să apar pe
facebook şi pe blog ceva mai rar.
joi, 21 aprilie 2016
Scrisoare catre Calin Vlasie
Dragă Căline,
Cred că a venit momentul să punem punctul.
Despre proiectul tău Qpoem cum am mai spus, nu-mi retrag cuvintele, proiectul e
bun, doar omul din faţa proiectului
pare a nu avea anvergura necesară. De-a lungul celor peste 40 de ani de când ne
cunoaştem, mi-am putut da seama că nu respecţi prietenia, nu respecţi valoarea,
aia care e, ci doar orgoliul tău nemăsurat şi propriile interese.
Am ştiut asta cred dintotdeauna, dar am căutat
să-ţi ofer în sinea mea circumstanţe. Chiar şi atunci când la 18-23 de ani, duşi
de securitate în aceeaşi dubă ca „duşmani ai poporului” şi potenţiali „duşmani
ai literaturii”, pe scena unde s-a instrumentat demascarea publică nu ne-am mai
regăsit împreună. De atunci eram în tabere separate şi ai dreptate, cum ai
scris pe coperta Dosarului Albaştrii, unii dintre noi au devenit râme. Eu am
continuat să-ţi urmăresc ascensiunea cu interes pentru că fără îndoială ai
făcut multe lucruri bune.
Mi-ai întins o mână când erai la Calende
publicându-mi un grupaj de poezii, după ce ani la rând am fost trecut pe lista
celor care nu mai aveau dreptul să publice. Mi-ai publicat cinci cărţi, cinci
nu patru cum apare pe site-ul editurii tale, dintre care doar Dosarul Albaştrii
pe banii tăi, într-un tiraj nesemnificativ, oprit probabil de vechii securişti,
cu toate că ea, cartea, fusese primită cu mult interes de cei care au apucat să
o citească. (Aşa, fără corectura editorială specializată, intrând în tipar cu
multe greşeli!)
N-am să continui! poate altădată, mai aşezat. Am
făcut eroarea să cred că împotriva unor convingeri exprimate în ultima vreme – voalat de mine, de bun simţ, şi implicat
total de tine în apărarea Marelui Magistru care a declanşat un jihad stalinist(căci
el l-a declanşat!) în lumea literelor, când ar fi trebuit cu notorietatea lui
să-l aplaneze – credeam sincer că te vei gândi că Argintarium
e doar o carte de poezie cu viaţa ei, nici cea mai bună dar nici cea mai slabă dintre cele
pe care le publici tu. (Eu chiar simt că îşi are locul ei!)
Am văzut astăzi că exemplara ta exigenţă nu a
permis înscrierea cărţii mele în planul tău editorial. Mulţumesc frumos, mi-ai
uşurat decizia de a alege taberele. Mi se cere să părăsesc Qpoem ca să pot fi
invitat din când în când în tranşeele Direcţiei 9. Nu-mi place de loc ideea
măcelului. În viaţa de toate zilele, scrie şi în livretul meu militar, în timp de
război sunt necombatant, în timp de pace pot combate al dracului…
Ca să nu existe dubii, nici acolo nu pot intra
în planurile editoriale, pentru că nu mă încadrez, cum nu m-am încadrat nicăieri
toată viaţa. Rămân să-mi plătesc în continuare cărţile câte voi mai avea de
scris .
Prima carte pe care o pregătesc va fi ediţia
II-a, completă, a Dosarului Albastru, ştii tu de ce...
Dumnezeu să mă ajute!
Deci şterge-mă de pe Qpoem, unde am întâlnit
oameni speciali care te vor părăsi mulţi dintre ei, mai devreme sau mai târziu.
luni, 18 aprilie 2016
poemul kamikaze
… ea nu joacǎ nici un rol
în povestea meadoar abstracţia
zvâcnește
mugur filozofal
într-o atingere calmǎ
vântul divin
scuturǎ
miresme de ger
se schimbǎ
şi vestmântul
înflǎcǎrǎrilor mele
sǎrbǎtoare a freneziei
estetic al greierilor
ne umplem ceasurile
în chilii antiatomice
plumbuite stocăm
iarbă şi fluturi
ne vom înfăşura
cu liane şi vom slobozi
cuvintele într-un poem
kamikaze
duminică, 17 aprilie 2016
porţi maramureşene
publicat pe Qpoe
să
îngenunchi
falnicul trunchi
falnicul trunchi
de
stejar sub clar
de
lună plină
…din
tăişul securii
sar
spiritele rele
aşchii
în luminişul
pădurii
să-l
cobori în spate
cu
rost luni marţi
sau
joi nu se poate
în
zi de post
stejaru-i
greu
şi
trupul slăbit când
tainul
e împărţit
cu
dumnezeu
apoi
pe ştergarul
întins
festinul
ceapă
şi slană
stropită
cu horincă
pită
caş de oi
şi
la sfârşit o junincă
prăbuşită
în usturoi
pe
jarul încins
îmbătată
în sânge
de
urs vâscos
scurs
pe vrană
ca
untdelemnul
şi
musai să petreci
că
nu-i pomană
îţi
faci casă nu treci
copârşeul
pe sub porţi
ascult
mărturii
de
demult
cioplind
în lemn
semnele
mute
leg
cu migală
noduri
la sfoară
înfăşor
în spirală şarpele
în
pomul vieţii
urc
păsările în cerul
dimineţii
de vară
dintele
lupului
colacul
rozeta crucea
aplecat
asupra
trupului
meu trec
pe
sub hăizaşul porţii
toate
cuvintele
Abonați-vă la:
Postări (Atom)