luni, 4 septembrie 2017

Adrian Alui Gheorghe/ Bref editorial/ Ion Toma Ionescu – „Ceară şi miere” (Editura Grinta, 2017)

Ion Toma Ionescu – „Ceară şi miere”  (Editura Grinta,

  Cartea lui Ion Toma Ionescu, „Ceară şi miere”, are şi un subtitlu, „astăzi scriu despre patrie”, o posibilă grilă (sau pistă) de lectură pentru cititorul derutat de azi (şi de oricînd). Urmînd altei cărţi de poezie excelentă, „Argintarium” (Editura ArtCreativ), apărută în anul 2016, noul volum este unul pregnant, cu multe secvenţe antologice. Reţin deocamdată „o secvenţă” din carte, cu menţiunea că asupra poeziei lui Ion Toma Ionescu vom reveni: „în cartea în care scriu eu/ ninge tot timpul/ caligrafiez cu acribie/ literele albe/ zăpada iese din pagini/ abia de mai disting marginile// continui să scriu/ ca şi cum mi-aş tivi sufletul/ dar în noaptea asta/ s-a întîmplat un miracol/ firul de ceară alb din literele mele/ s-a împletit/ cu un fir de mătase de miere// şi să se întregească minunea/ pe covor au nins/ petale roşii/ de trandafiri” (ceară şi miere, 2). Vorba lui Al. Cistelecan, Ion Toma Ionescu „scrie cum îi vine”, mizând în continuare pe un lucru care a scos poezia din rîndul lucrurilor comune: inspiraţia. De reţinut şi de comentat de asemenea, la Ion Toma Ionescu, romanul „Guşterele”, o bijuterie epică care aminteşte, de ce nu, de proza „cinematografică” a lui Guilliermo