Ion Toma Ionescu – „Ceară şi miere” (Editura Grinta,
Cartea lui Ion Toma Ionescu, „Ceară şi miere”, are şi un subtitlu,
„astăzi scriu despre patrie”, o posibilă grilă (sau pistă) de lectură
pentru cititorul derutat de azi (şi de oricînd). Urmînd altei cărţi de
poezie excelentă, „Argintarium” (Editura ArtCreativ), apărută în anul
2016, noul volum este unul pregnant, cu multe secvenţe antologice. Reţin
deocamdată „o secvenţă” din carte, cu menţiunea că asupra poeziei lui
Ion Toma Ionescu vom reveni: „în cartea în care scriu eu/ ninge tot
timpul/ caligrafiez cu acribie/ literele albe/ zăpada iese din pagini/
abia de mai disting marginile// continui să scriu/ ca şi cum mi-aş tivi
sufletul/ dar în noaptea asta/ s-a întîmplat un miracol/ firul de ceară
alb din literele mele/ s-a împletit/ cu un fir de mătase de miere// şi
să se întregească minunea/ pe covor au nins/ petale roşii/ de
trandafiri” (ceară şi miere, 2). Vorba lui Al. Cistelecan, Ion Toma
Ionescu „scrie cum îi vine”, mizând în continuare pe un lucru care a
scos poezia din rîndul lucrurilor comune: inspiraţia. De reţinut şi de
comentat de asemenea, la Ion Toma Ionescu, romanul „Guşterele”, o
bijuterie epică care aminteşte, de ce nu, de proza „cinematografică” a
lui Guilliermo
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu