luni, 4 septembrie 2017

La Paloşi



Aş putea vorbi despre ceramica de Horezu cu renumitul cocoş desenat pe vase, aş putea aminti despre mănăstirea construită aici de Brâncoveanu, sau despre ciuhurezii care locuiesc în pădurile apropiate şi care au dat numele localităţii… N-am s-o fac, pentru că eu am rămas în minte cu o altă imagine.

După noaptea lungă din jurul grătarului, m-am trezit dimineaţă şi am privit pe fereastra deschisă, dincolo de piscina cu apă albastră, printre pomii încă plini de frunze o căprioară se mişca încet cu doi pui după ea. Se strecurau agale prin iarbă trei pete maronii, parcă nevrând să scuture stropii de rouă ce scânteiau în razele soarelui.

Căprioara bătrână m-a simţit, a întors capul către mine, eu retrăgându-mă din cadrul ferestrei să-mi iau aparatul de fotografiat. Până să apuc să-l reglez, s-au pierdut în spatele unei căpiţe de fân, în marea de verde…




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ma intereseaza comentariile ,fie si rautacioase