Într-un
loc
se
împăia o mumie
şi
masa amorţită de multipleţi
aplauda
starea ferecată cu şapte peceţi
dând
din oase…
Ce
noapte bântuită de strigoi
Ce
crevase la lumina zilei!...
Dincoace,
într-o altă Direcţie,
opusă
(opusă nu Opus Dei),
dezbrăcată
de cele 9 cojoace,
înaltă,
cu umerii goi
şi
cele şapte păcate la vedere,
cu
marea cea mare în spate
se
arăta către noi
poezia
vie.
Ce
chin, ce torturi, ce mângâiere de vin…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu