Un rege poate fi vremuit, are circumstanțe și un timp al
său limitat, dar Lui Dumnezeu nu-i ia nimeni vremea! El de ce s-a grăbit să
rupă sigiliul cerului atât de devreme?... Măcar s-o țină în lumină pe Petronela
între heruvimi, să-și poată scrie de acolo cronicile.
Suntem frunza
Pândind
Dezrădăcinarea
Luminii
Semn de mare
Călătorie
Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu prieteni din Direcția 9
Lui Adrian
Suciu
(senectute...
mă striga bucuros tunând
într-un cornet de hârtie
poetul suciu
care tocmai postase pe facebook
o bucată de poezie
postmodernistă
răsturnată pe spate
cu picioarele lungi
suple şi ușor depărtate
proptite în zid
înghițind nesătulă like-urile
pe caldarâmul suav
al patriei europeea)
*
tocmai ce
călătorisem
în
hiperboreea
înconjurându-mă
de cărți
așezându-le
riguros
în rafturi
pe toți pereții
până ce
suciu
cu tumultul
lui tineresc
certificatul
ornis şi
sticleții
la purtător
mi-a
explicat că sunt falsuri
n-au
valoare stilistică şi sunt degeaba
la fel ca
morții noștri
din
revoluție n-au viitor
nu venise
singur
era cu jack
daniel
marele poet
născut
în
septembrie 5
1850
lynchburg
tennessee
united states
eliberase
raftul
de sus al
bibliotecii
şi rupând
filele cărților
făcea
cornete
îl auzeam
ca prin vis
senectute
pâlnii
să facem
pâlnii
altfel
timpul curge nescris…
Volum în pregătire. Secțiunea Fotografii cu scriitori
(abia de mai găseai ici-colo
pe sub podul vezii în vreo groapă
câte-o băltoacă ()
să te poți baza când soarele
va ajunge la vremea nămiezii
că va rămâne oleacă de apă
pentru tărbăceală
să-ți mai treacă
din zăpușeală...)
*
un cârd de gâște gălăgioase
intrând în magie agale
de pe ulița fără case
ce însoțea cursul gârlei
s-au oprit în mijlocul șoselei
asfaltate întinzându-și
aripile să le scuture
de praful drumului
şi de apa vezii secate
în fața cârdului un gâscan
între gâscani unul uriaș
părea că vrea să-şi măsoare
puterile cu rata ce
venea de la oraș
dinspre drăgășani
ajuns pe pod gâscanul
cu nici un chip
nu se dădea la o parte
şi nici gâștele...
băteau din aripi
cu piepturile ridicate
şi parcă voiau să oprească
autobuzul şi să acopere cu
găgăitul lor sunetul claxonului
mi-am amintit episodul
din universul mic al
copilăriei mele
uitându-mă în sus către
podul de stele
al căii lactee
şi citind cu încântare
un panegiric oniric
din universul cel mare
al păcalei făgețelului...
Volum în pregătire
Lui FIRIȚĂ CARP
Balada lui Don
Firiţă
(rătăcind pe
străzile poeziei
şi vinului l-am
descoperit
într-o seară pe
firiță carp
ne aștepta
conspirativ
se tăiase
curentul...
cu o luminiță în
mână strecurată
dintr-o lanternă
de buzunar
n-am cum să uit
momentul
ni se înfățișase
ca un adevărat
detectiv literar
pregătit
de o nouă aventură
coborâse în
strasse să ne-arate
drumul spre
cantonamentul
dumnealui de la
editură)
*
ne-a făcut pârtie cu lumină în întuneric
nu se mai terminau scările
mi s-a părut că am traversat
toate stările spaimei din ținutul siberic…
nu știam că la capătul liniei
de tramvai în acea noapte
vom staționa direct în rai...
fierbeau sarmale clocotind rotund
mămăliga se odihnea
pe un fund de lemn
răsturnată dintr-un tuci fasolea
scotea vălătuci de aburi în altă oală
semn că se punea de-o răscoală
într-un festin cu haiduci...
florin dochia în ținută de gală
cu eșarfa legată la gât elegant
şi ilic cu trandafiri la rever
ne întreba hotărât şi plin de mister
înainte să stăm la masă
doi câte doi față-n față ca musafiri
dacă ne-am luat poezia cu noi...
doar cristina b n-o avea
dar ea era poezia însăși
strălucitoare nu-i așa...
dochia insista e important să aud
cum a adus-o fiecare
în cămașă de noapte sau nud...
despre poezie vorbea…
nu mă feresc să recunosc
am prins niște șoapte
în parfum de mosc…
ne-am făcut plinul cu bunătăți
a curs vinul din soiuri alese
cu dulceața şi parfumul lui
iar poezia a dansat pe mese
doamne și ce mai fese
avea dimineața
înainte să se lase ceața
peste vederea mea...
Volum în pregătire
Secțiunea FOTOGRAFII CU SCRIITORI
Lui Virgil Diaconu
(orice ahil
își are un călcâi
prin care să se poată
strecura
o săgeată...
neagră ca noaptea
tare ca moartea
şi dulce ca iubirea...
cum zice un proverb
turcesc despre
savoarea cafelei
sorb din cafea
și mă dedulcesc mai întâi
la mierea unui verb
răsfoind cu stil
diminețile în
cafeneaua lui Virgil)
*
mulțimi de concepte
cu asupră de măsură
au definit
în timp poezia
poezia e o lolită briantă
purtându-și
despicătura elegantă
a rochiei dumisale
de mătase
adânc între sâni
şi curajos
către curmăturile domoale
ale coapselor
într-un mers/vers elastic
fulgerând aerul
şi încărcând
cu electricitate scânteia
din ochiul
vânătorului.
în punctul maxim
de sarcină
când inima îți înflorește
mânzește
mâna ți se crispează
și stăpânești cu greu
mângâierea gândului...
nu se mai rostește
împietrit pe buze
sonetul cuvântului...
aici vine poetul
se agață de crengi
și culege fructele
ca pe niște cireșe de mai
cireșele coapte
rămân pe vârfuri
pe acelea le ajung
doar poeții înalți
cât un secol de lungi
Volum în pregătire
Lui Florin Dochia
(prințul
tânjește
de dor
cosânzenii
și zmeul
sever
temnicer
o păzește
miop
luna
alungește
din cer
vedenii
și glonțul
cu clonțul
în ghinț
răsucit
țâșnește
din flintă
pe gura-i
de foc
zmeul
intră în joc
şi-l întreabă
pe prinț
cumva
echivoc...
țintă
am fost eu
sau iepurele
șchiop...
nu bunule zmeu
am tras
într-un
plop...)
*
m-am
întrebat mereu
cu ce
scop
i-am
dedicat
tocmai
lui florin dochia
prietenul
meu
acest
poem...
și mă
tem că încă
n-am aflat
el nu
e zmeu
nu-l
încape
nici
rochia
cosânzenei
nu e
nici
iepure
șchiop...
ca
blazon
poartă
la veston
stema
unui prinț de câmpina
având
ușurința
să
salveze
ființa
enigmatică
a poeziei
ceva cum
zic unii
între
gheișă
și
curtezană regală
încălzită
din interior
de
lumina rece a lunii
și
eliberându-se
senzorială
în
noptalgii
cu
uitare de sine
cu
nerăbdare și artă
de
lucrurile intime
pe
care le poartă
spre
bucuria
unui
vis împlinit
anelise
minumy
lanily
emily sau lilith
căci
numai o femeie
cunoaște
adâncimea
tristă
a neantului
numai
ea poate coborî
fără a
se pierde
până
la capătul
unde
nu mai există
întoarcere
