Breaking News. Ştirea

– A murit um om la Mufatlar. Săpa un şanţ şi a căzut malul peste el. Rostea crainicul  în ecranul televizorului, înghesuind apăsat cuvintele repezite în urechile larg deschise ale microfonului.

– Fă-mi te rog legătura urgent cu reporterul aflat la faţa locului!

Da de unde ştia  reporterul de teren că acolo se va întâmpla un fapt important care poate deveni o ştire!? Dacă, taman el, imprudent, cocoţat pe dâmbul scos din măruntaiele pământului de lopata bietului om, cu microfonul întins dincolo de buza şanţului, către buzele ce se vor umple cu pământ în scurt timp, ca să poată culege fructele ultimei declaraţii memorabile, dacă taman el a provocat surparea cauzatoare de moarte!? Şi tot aşa, întrebările pot continua. Crainicul insistă să ni se dea amănunte:

– Cât de adânc era şanţul, omul lucra particular sau era sub contract cu o firmă? Avea nevastă, copii, sau vre-o amantă care dorind să scape de el de acasă, l-a trimis forţat la muncă să rămână liberă cu viaţa ei privată.

– Deocamdată nu pot fi constatate dimensiunile dezastrului. Şanţul e plin cu pământul surpat, a început şi ploaia, iar  echipele de specialişti sunt pe drum şi încă nu s-a stabilit implicarea amantei. Voi reveni cu amănunte calde la următoarele transmisii.

Finalul întrerupt brusc de un tunet, ca ascultător mi-a mai dat o speranţă. Poate că omul era cald şi înca nu muriseră toate amănuntele. (Ionescule, cum poţi fi atât de macabru!... Condoleanţe familiei!)

Alo, mogulu! Aştept amănunte! Ce mi-l tot arăţi pe Ponta, împărţind brăţări tricolore  confecţionate azi noapte de conaţionalii noştrii romi, special pentru gimnaste! Mai bine ar spune Ponta cât aur a scos din tezaur. A cântărit brăţările alea Florin Georgescu, ştie el cât se pierde la prelucrare? Şi-a întrebat neamurile?... Că de-aia leul nu mai e verde şi moare omul în şanţ deampicioare! 

Ruleta miniştrilor

Zbanc! A demisionat Mang!...

Fuse şi se duse.

Seduse şi abandonate.

Ranguri si filodorme,

Păcăleli şi reforme,

Toate nevinovate, ca-n şapte păcate…

Dovada prostiei,

Căciula bărbăţiei.

El e victimă poliCtică

Dintr-o eroare paraliCtică.

E cartoful firbinte

Din guvern neputinte

La luptă, la luptă!

E ţara coruptă.

Zbanc! A demisionat Mang!...

Semn pe nisip

Vară grăbită,

rătăcită în Mai.

Erai marea sărată!

Eram chipeş alai!

Am lipsit câteva zile pe blog. Dialog cu Pasarea cetii.

Nu s-a făcut gaură-n cerul! Nu s-au dumirit astrele că şi-au pierdut bănicerul ce număra – însemnând dezastrele.

Ţurţuri din streşini n-au mai căzut, blogeri n-au înţepenit pe costişă, Pasărea ceţii a dansat mut cu mira tronând pe canalul de nişă.

Miram-aş, suferind de-ar fi fost, măcar unul dintre cetitorii! Aceluia, mai că ia-si da adăpost în rezervaţia mea de... glorii.

M-am întors pe blog.

Cercetez astrologul

şi mă luminez instant 
şi sinistru,

ca atomul Bim Bang.

Omul e tot ministru!

Si Ponta, tot premier,

palmier.

„USl-u-i de fier!”

Zice Pasarea ceţii

cu trilu-i de graur.

Aplauze îndelungi

pentru Mariana Bitang,

Belu şi fetele lor din tazaur!

Dinastia Mang

Ming este numele unei dinastii chineze instalată prin 1368 care a concentrat puterea autocraţiei feudale în imperiul chinez, sacrificând la propriu pe toţi demnitarii cu minţi luminate şi pe hoţi, înăbuşind orice încercare de revoltă a opoziţiei. Tortura prin jupuire era instrumentul prin care călăii, aplicau  în mentalul colectiv ordinele şi regulile împăratului. Prizonierii, dar şi hoţii în aceeaşi măsură, erau agăţaţi cu capul în jos precum într-o măcelărie animalele sacrificate şi pielea le era smulsă de la glezne în jos până ce se scurgeau, tot mai firave urletele durerii din trupurile vii.

De mirare pentru mine tratamentul egal aplicat disidenţilor şi hoţilor. Probabil că meseria de hoţ, veche ca şi preacurvia,  dăinuiau în firea omului, nu se lăsau stăpânite, putând fi un potenţial pericol pentru vistieria şi orgoliul împăratului. (Pentru  preacurvie, fără legătură cu contextul, de-a lungul civilizaţiilor s-au inventat pietrele aruncate de la distanţă, să nu rişti nu-i aşa, atingerea trupurilor acelora diavoleşti, de înflăcărarea propriilor gânduri.

Dar nu despre Ming va fi vorba în continuare, ci despre Mang.

Nu vreau de loc să forţez nota şi consideraţiile de până acum sunt doar magma latentă din spatele literelor, o forţă originară, un potenţial miraculos, autocuantificat prin reducere teozofică, vă rog să nu deschideţi Dex-ul, nu e nevoie, ascultaţi doar sunetul Ming- Mang, ca un balans, Ming- Mang, ca o limbă de clopot în dans.

Azi, împăratul e gol! Şi e o altă natură, ura nu dă în clocot şi iubirea de ţară n-are măsură.

Noi nu mai avem ţară, nici graniţă! O cărară în baniţă, afară.(…) Suntem diferiţi la culturi, ei cultivau pământul, noi cultivăm cuvântul cu înjurături. Ne-am împărţit sentimentele după voturi şi găleţi cu pişcoturi. Comform înţelegerii lor – puterea la Palatul Victoria, opozitia la televizor şi gloria la nea Mitică la Ligă, el împarte sarmale cu mămăligă. Cine are carte are parte!… ZBANG!

Şi uite că am ajuns şi la Mang, plagiant sinistru, nominalizat în neant de Ponta, pontat pe ştat de ministru de senzaţie, la educaţie. El vrea reformă şi are un pont în platformă, să elimine prin ordin de front jupuirea de piele, tortura prin examen, BAcool şi toate cele.

Amen!

S-a făcut seară. În Palatul Victoriei luminările se sting. Pe Bulevardul Magheru sosesc elevele de la Jean Monnet(scuze!) să mulţumească USleului.