Din pagina de revista. Arges nr 6

Ultimul tropar

Se dedicǎ lui Aurel Sibiceanu

Nu poţi intra cu vorbele tale

fiinţe slobode, stol de vrǎbii

rǎtǎcite în bisericǎ

Lași ceara mirǎrilor

sǎ se topeascǎ potolit

sub privirea blândǎ

a sfinţilor din icoane

Stai în genunchi

îngreunat de carne

precum corabia

care și-a pierdut nordul

inundatǎ de apele oceanului

și descoperi smerit și senin

adânc în tine crucea

fiordul cuvântului din urmǎ

în numele Tatǎlui, al Fiului

și al Sfântului Duh

AMIN

Intr-o înserare ruginitǎ a deșertului

Proiect „Recenzii" - Lectură publică Aurel Sibiceanu

Proiect „Recenzii" - Lectură publică Aurel Sibiceanu

Notatiile mele . Privelistile scribului

Cireșul de mai târziu

Te-am aşteptat
cum aștepţi sǎ se coacǎ
cireşele de mai târziu iubito!
Şi iată că s-a-ntâmplat minunea,
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine
în garsonierǎ.

N-am decât să mă urc în cireş,
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...

Ştii cum sunt eu acum?...
Îţi poţi închipuii?
Stau şi mă-ntreb ca prostu
privind în soare,
îndoit de genunchi,
ǎle mai demenţiale cireșe...
Dacă încep din vârf,
sǎ vrei nu-i de-ajuns,
se poate rupe vre-o cracǎ...
Dacǎ încep de pe poale,
cireșele-s mai acrișoare...

                                                                Foto Eugen Calota