DURERI DE GENUNCHI

 

La ediția din acest an a BOOKFESTULUI am fost într-o singură zi, sâmbătă, numai două trei ore într-un exces asumat, “îngenuncheat” de o mică problemă de sănătate, trăgând nădejde că printre sutele de mii de cărți înșirate ordonat pe standuri, voi da cumva și de urma Gușterilor mei. Mizam mai mult pe Editura HOFFMAN care mi-a publicat prin mărinimia domnului Andy Barcan recentul roman de anul acesta, Ferma gușterilor. Tot dânsul îmi publicase mai înainte și Tobârlanii, și Casa roșie. N-am găsit niciodată, nici ocazia și nici cuvintele potrivite să-i mulțumesc îndeajuns. Ar fi fost un prilej!

Personajele romanelor mele pomenite mai sus sunt reale, au trăit și au căpătat sens și poate un strop de magie în gândirea autorului și circulă acum libere de colo până colo, cu sau fără vreun scop, în paginile celor trei cărți, precum gușterii pe coasta Văii Pribei când eram copil, fără să țină seamă nici de coperți și nici de hărți.

Vinovat de confuzie este fără îndoială Florin Dochia, prietenul meu pe care-l invoc uneori, cel care și-a pus amprenta personală, prin eleganță și stil la vedere, îmbrăcând coperțile în straie de gală. El le-a conceput pe toate trei. Și cum este de când lumea dacă ai chei sau prinzi porțile deschise, nu rămâi la vise răsfoind filele cu povești, ieși în stradă, urmezi mulțimile și într-o grămadă ordonată ajungi la BOOKFEST. Te rătăcești printre reclame, îți blestemi zilele de atâtea SCENE, CRIME, DRAME, mers pe jos la pas, BOOKZONE, BUKLET, HUMANITAS, TREI, POLIROM, RAO, EIKON, Paralela 45, cauți să înțelegi cine ești tu în univers...

Unde e Hoffmanul frate, că dacă știam îmi puneam opinci!? În rest Florine să mă ierți, daca nu aveam coperți nu mai căutam gușteri verzi pe pereți!

Am găsit Hoffmanul până la urmă, am găsit și Ferma Gușterilor, numai pe Domnul Andy Barcan nu l-am găsit! Am aflat când am ajuns acasă că era acolo. După ce că sunt șchiop mai sunt și chior!

*

BUNICUL TOBÂRLAN

(poezie care se pliază pe situație cu final deschis) 

Bunicul Tobârlan,

dinspre partea tatei,

avea un picior beteag şi baston.

Căzuse în grădina Dumitrei,

galanton,

la un an după ce împlinise 75,

urcat de dragul ei

să-i culeagă floare

din tei.

 

Dumitra, de tânără

fusese bună prietenă

cu bunica Lina...

Frumoase amândouă(!)

şi multe inimi au frânt

chicotind împreună

și povestindu-și

una alteia

aventurile.

 

Până ce Lina

i-a destăinuit

ca o proastă, într-o seară...

(Cum își face viața împletiturile!...),

așezate pe bancă

sub teiul din grădina

Dumitrei de peste drum,

că Mitică vrea

s-o ceară de nevastă.

 

Odată de pe fruntea

Dumitrei nori neguroși

au străpuns cerul

ce se înstela liniștit!

Și fulgere au țâșnit

din ochii ei frumoși!...

Avea pentru Mitică

Tobârlan un plan,

gândul ei ascuns.

 

Cu bunicul însurat,

Dumitra a păstrat legăturile

de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat...

Cum să lași fructul copt, necules!

Și, la timp potrivit

când bunica Lina rămânea grea

și slavă cerului a rămas des,

născând zece prunci

dintre care au trăit opt),

 

Cum spuneam,

la timp potrivit

li s-au împletit de-atunci

nu doar gândurile,

ci s-au înnodat

şi niscaiva rânduri-rânduri

de legături ascunse,

pe care le știa

toată Valea Pribei.

 

Probabil le aflase și teiul,

fragil la suflet și sensibil.

El ce să zică și cum să tacă?...

Nu s-a opus când Dumnezeu

a rupt o cracă

de sub picioarele

lui Mitică,

pedepsindu-i

călcătura strâmbă.

 

De la un timp(am 76!),

anii sunt tot mai grei...

Simt că mă junghie

şi pe mine genunchii,

s-au betegit şi ai mei

de când am început să înțeleg

buchea lumii

cu adâncimile ei

nepătrunse...

 

Pe femeile care şi-au cuibărit

în inima mea

gânduri ascunse,

indiferent că erau Ana,

Gena, Adriana. Lorena,

Lia sau Miruna,

le-am numit pe toate Maria,

ca şi cum ar fi fost una,

şi... m-am ferit să mă urc în tei.

 

Cu junghiul şi mintea de-acum,

nu mai sunt sigur

că atunci am judecat corect!

Îndoiala e tot mai mare!...

La ce bun a fost să respect

cele zece porunci,

să țin post şi să nu mă urc în tei

să culeg floare pentru

mai multe femei...

 

dacă genunchiul oricum mă doare?...

 

Întrebarea e, punem fără rost cazul;

Gușterele meu, ăsta e necazul

NU s-a născut Anacondă!

Iar domnul Andy dacă ar fi fost cu o blondă

cu siguranță că l-aș fi văzut!...