miercuri, 22 octombrie 2014

Singapore. Simona cea mare

          Vorbeam pe blogul meu în preambulul acestei superbe victorii despre Ecaterina cea Mare și aminteam de mitul David și Goliat. Putem acum, dupǎ meci, avem dreptul sǎ vorbim de Simona Noastrǎ cea Mare. Este o implinire uriașǎ. Nu sunt epitete care sǎ poatǎ cuprinde plinǎtatea acestei sǎrbǎtori. Cǎci este o sǎrbǎtoare a inteligenţei, stǎpânirii de sine, a sensului vieţii ce câștigǎ victoriile de etapǎ în faţa morţii.
          La un moment dat veneau spre fileu valurile înspumate ale unei Mǎri Negre și neclintitǎ pe plajǎ, o stâncǎ trona liniștitǎ, privind cǎtre larg ca statuia lui Ovidiu. Numai cǎ Simona era vie, alerga și în privire nu scânteiau tristeţile poetului, ci strǎlucirea seninǎ și simplǎ a bucuriei de a învinge. Nu i-a lǎsat adversarei nici o șansǎ sǎ intre în meci. Nu a avut nici o clipǎ de rǎtǎcire. Tot timpul steagul ei a fluturat sus.

          Bravo Simona! Ne-ai dǎruit o razǎ curatǎ de luminǎ în întunericul nedemn din jur, care ne-a murdǎrit...
Simona Halep - Serena Williams 6-0!/ 6-2!/

         In meciul al doilea Ana Ivanovici - Eugenie Bouchard 6-1/ 6-3/. In aceste conditii, in cel mai rau caz, Simonei Halep îi mai trebuie un singur ghem în meciul urmǎtor ca sǎ fie calificatǎ în semifinalǎ.

Singapore. Ziua treia. Incursiuni istorice

          Dacǎ eu aș fi azi Simona Halep, la Singapore într-un capǎt de lume și ar trebui sǎ mǎ lupt cu Ecaterina cea Mare, ţarina despot luminat, cea care a reușit sǎ tragǎ Rusia înţepenitǎ în primitivismul feudal, transformând-o într-o mare putere a lumii moderne, cu siguranţǎ cǎ m-aș ţine de glume și aș vinde pe piaţǎ „buturuga micǎ rǎstoarnǎ...”
          Dar nici eu nu sunt Simona Halep și nici Serena Williams nu e vre-o prinţesǎ nemţoaicǎ inteligentǎ, tenace și cu un nestǎpânit apetit sexual. Ar trebui vulcanului acela înnegrit de soare sǎ-i strecori sub picioare gheaţǎ subţire la mal.
          Mai sunt doar câteva minute pânǎ va începe undeva pe o insulǎ veșnic verde o nouǎ încleștare între David și Goliat.
          Dacǎ eu aș fi Simona aș pierde negreșit. Sper cǎ ea a citit cum se clǎdește un mit!

Curaj Simona nu ai nimic de pierdut!

marți, 21 octombrie 2014

Singapore. Ziua doua. Lacrimile Sharapovei



            Schimburile lungi, aratau o Wosniacki mai stǎpânǎ pe sine decât Sharapova. Spectacolul este total, sala trǎiește și paticipǎ cu întreaga fiinţǎ. Ușor tensionatǎ rusoaica simte pericolulul și apasǎ cu tot corpul ei, prelungit de rachetǎ, mingea, dar dublele greșeli se înmulţesc. Dincolo apele fluviului se scurg liniștite( Oare existǎ vre-un fluviu în Danemarca?). Setul se terminǎ în tie-break și Caroline își trece în dreptul ei punctual. 7-6.
          Începe setul al doilea. Sensul rǎmâne același, dar nivelul jocului crește. La 4-3 pentru Wozniaki luminile din tavan și-au schimbat pozitia o deranjeazǎ vizibil și cere arbitrei imperativ, n-aș fi crezut-o în stare pe danezǎ, sǎ restabileascǎ condiţiile bunei desfǎșurǎri a partidei. Între ghemuri, cu o voce calmǎ, voalatǎ, antrenorul îi cere Mașei sǎ fie ea. Dar nu e posibil, Sharapova plânge. Lacrimile îi izvorǎsc din ochi.
          Meciul se încinge dramatic. Ţipetele de luptǎ ale Mariei ţin sǎ transmitǎ sǎlii cǎ în fiecare clipǎ în lume se produce un viol. Rusoaica renaște din propria cenușǎ și egaleazǎ la 5. Pare cǎ un destin implacabil n-o trǎdeazǎ niciodatǎ și e 6-5 pentru ea. Din senin, o minge mincinoasǎ cu mult în afara terenului e strǎmutatǎ de un arbitru de linie în teren. Wosniacki devine leoaicǎ, se ceartǎ cu spectatorii care încep sa huiduie, cu arbitra principalǎ, nimic de fǎcut! Zeii restabilesc singuri dreptatea și se intrǎ din nou în tie-break. Caroline, apaticǎ cedeazǎ lupta. E greu sǎ trǎiești în aceiași intensitate fiecare minge.
          1-1la seturi.

          Am mai vǎzut acest meci, pe zgura de la Roland Garos cu Simona Halep. Nimic de fǎcut împotriva Sharapovei. Am închis televizorul și dupǎ o orǎ intrând pe net, nevenindu-mi sǎ cred am constatat cǎ Sharapova, e o femeie frumoasǎ când plânge. 7-6/ 6-7/ 6-2/
In a doua partida  Agnieszka Radwanska - Petra Kvitova 6-2/ 6-3/

Foc pe corabie

          De mare ajutor naţiei – „guzganul rozaliu”! Cu abilitǎţile lui unsuroase și faima de maestru al combinaţiilor, uluitor, astǎzi și-a anunţat demisia din parlament. E un dans pe sârmǎ pe care doar el îl poate înţelege și crede cǎ îl poate juca. A împletit reţeua de la baza marelui sǎu partid, pânǎ sus. Numai el știe urma firului roșu și dacǎ de bunǎ voie a pǎrǎsit pǎienjenișul plasei pe care a întins-o, cu capcane, refugii și noduri încurcate, înseamnǎ cǎ a mirosit ceva. A simţit cǎ DNA-ul a dat de capǎtul firului și procurorii au procurat deja ștecherul ca sǎ-l bage în prizǎ. Guzganii rozalii sau de orice fel s-au temut și se tem dintotdeauna de curent.
          Focul pe care nu de mult un Nero al lor, vizionar PSD, îl flutura peste ţarǎ, s-a mutat la ei!

          Antena 3 cautǎ în flǎcǎri mâna marinarului. 

Plai balai - pamflete politice

luni, 20 octombrie 2014

Singapore. Ziua întâi

   
        Sǎ fii aproape egal cu un supraom! Sǎ ţii piept taifunului negru care se prǎvǎlește cǎtre tine! Am vǎzut-o pe Serena ca o locomotivǎ cu aburi deraiatǎ de pe șine de mai multe ori, dar ridicându-se, îndreptând șinele, înghiţind jǎratec și alergând în continuare cu o mobilitate care sfideazǎ legile fizicii. Am auzit-o pe Serena cu strigǎtul ei de luptǎ. Ţipa carnea pe ea de îcordare și furie, dar nici Ana nu s-a dat înapoi. Haide! Haide! Haide! Îndemnul ei de luptǎ a ţinut steagul sus pânǎ în ultima clipǎ.
Frumoasǎ luptǎ. Serena Williams –Ana Ivanovici 6-4/ 6-4


            Si a venit rândul Simonei, zâna noastrǎ cea din poveste, mai firavǎ decât toate celelalte la prima vedere, dar sclipitoare și constantǎ. Avea de plǎtit o poliţǎ lui Bouchard. Si nu s-a sfiit s-o plǎteascǎ, așa cum a știut ea mai bine.  Fǎrǎ ezitare și fǎrǎ emoţii, în luptǎ dreaptǎ. Simona Halep – Eugenie Bouchard 6-2/ 6-3/

            Bravo Simona! Cuvintele pentru tine mai târziu.