Nu pot trece nepăsător peste o
performanţă adevărată a sportului, pentru că excelenţa e tot mai rară în
spaţiul românesc, şi mai ales, ea reprezintă de data asta un sport de echipă cu
rezonanţă mai mare decât un sport individual. Fetele, tot fetele, au reuşit
câştigarea unei medalii de bronz la Campionatului Mondial de Handbal în condiţiile
în care, după trei eşecuri în grupe, numai să fi fost nebun te-ai fi putut
gândi la un loc cât de cât onorabil.
Nu au jucat rău handbalistele
noastre nici în acele partide, doar că mentalul şi şansa n-au purtat aceleaşi
tricouri cu noi. Deja corbii în ţară rânjeau croncănind, aşteptând să curgă sângele
albastru al lui Tomas
Ryde pe eşafod.
În patru partide de vis, cu Brazilia campioana mondială, cu Danemarca, cu Norvegia
în semifinală şi cu Polonia în meciul pentru bronz, Cosânzenele noastre au strălucit ca aurul dac. Doar în ultima secundă
a meciului cu Norvegia şi-a vârât coada un drac şi am greşit ţinta, scăpând din
mână chinta roială.
Bronzul
nostru e ca aurul, doar un pic mai sărac!
Felicitări
tuturor fetelor, merită omagiile noastre!
Cât
despre Cristina Neagu, declarată cea mai bună jucătoare din lume, posesoare a
titlului de golgeter al Campionatului Mondial, măi oameni buni astea nu sunt
glume! În Panteon printre zei, alături de Nadia, Ilie, Hagi şi Simona Halep,
Cristina NEAGU ş-a câştigat locul ei!
