miercuri, 20 mai 2020
Rugbyul precum viaţa...
"Mi-a venit în minte dintr-o dată grămada ordonată a
unui meci de rugby, spinările înconvoiate ale jucătorilor, legând cu umerii
încleştarea echipelor în cele două capete de pod. Pe sub pod, printre
picioarele încordate ale jucătorilor, se strecura ca o idee, ovalul mingii. Ar
fi trebuit doar s-o prind şi s-o arunc înapoi la un coechipier, pe aripă.
Genială regula descoperită de inventatorul acestui sport, ca totdeauna
jucătorul care primeşte pasa să se găsească în urma mingii. Înaintezi numai
privind înapoi, ca să poţi depune mingea în terenul de ţintă. Şi mai poţi
câştiga puncte, dacă reuşeşti să arunci cu piciorul mingea printre buturi."
(Tobârlanii. Ion Toma Ionescu)
N.A. Aum ştiu care e următorul proiect.
marți, 19 mai 2020
Bună dimineaţa soare
Mă aflu într-o complicată eroare, ca
și cum aș vrea sǎ ridic în soare un zmeu ca sǎ pot recepţiona un mesaj din cer,
dar nu strunesc curenţii de aer pentru că vântul s-a pornit ca un caier din
toate direcţiile. Acul busolei, cel care ar fi trebuit ipotetic după toate
convenţiile să-mi indice calea, parcă a înnebunit sub cadran, rotindu-se bezmetic
precum o elice de aeroplan. Ca purtător de elice era inapt. I-am zis aşa,
pentru rimă… Sper că nu-i o crimă, el
fiind elicopter în fapt.
Mișcarea elicei îmi încolăcise
braţul deasupra capului într-un nod marinăresc, una cu sfoara zmeului. Și, de
parcă aș fi fost parașutat la un Dineu cu proști, – am văzut spectacolul la
Naţional cu Mălăele în rol principal, ţinând neapărat să-și pună pălăria pe cap
cu picioarele…– la fel și zmeul meu, parașută mută – în loc să se înalţe în
câmp deschis către soarele din vis, să recepteze mesajele puse în undă din Paradis –
confundă raiul cu iadul, şi se dă de pământ pe o pală întoarsă de vânt, amintindu-şi
că i-a promis talpa iadului, nestemate.
Nu te supăra frate, da şi răsadul de roşii în propria lui libertate, întâi îşi tăvăleşte rădăcina în noroi şi abia mai apoi îşi înalţă tulpina şi se închină!…
Nu te supăra frate, da şi răsadul de roşii în propria lui libertate, întâi îşi tăvăleşte rădăcina în noroi şi abia mai apoi îşi înalţă tulpina şi se închină!…
luni, 18 mai 2020
Prostituata regală
Am citit zeci de tratate
privind corpul femeii divin,
cu linii perfect ajustate
cu linii perfect ajustate
rotunde şi prelungi,
care nu pot ascunde
minunea scânteii
când ajungi, sub crusta
când ajungi, sub crusta
boabei de struguri
în vin.
Ideile
cum că propriile corpuri
le aparţin, sunt depăşite
şi vetuste, fum…
Îmi asum ce spun,
de la ascet la poetul nebun.
Îmi asum ce spun,
de la ascet la poetul nebun.
Nu ele, femeile şi-au
modelat corpul
din praf de stele…
Şi nici nu l-au capturat
modelat corpul
din praf de stele…
Şi nici nu l-au capturat
din ecranul
unui cinematograf…
Corpurile femeilor aparţin zeilor
Corpurile femeilor aparţin zeilor
vieţii şi dragostei.
Legenda fiicei faraonului Keops
zice într-un paragraf
Legenda fiicei faraonului Keops
zice într-un paragraf
din addenda vieţii ei sexuale:
Fiecare dintre aspiranţii amanţi
să-şi aducă amenda
în pietre pătrate, nu în talanţi,
în schimbul favorurilor sale.
A fost cu mii de bărbaţi
fără hei, fără eh,
satisfăcută să vadă
Fiecare dintre aspiranţii amanţi
să-şi aducă amenda
în pietre pătrate, nu în talanţi,
în schimbul favorurilor sale.
A fost cu mii de bărbaţi
fără hei, fără eh,
satisfăcută să vadă
în pământuri aride
cum creşte în jurul ei
zidul marii piramide
din Gizeh
cum creşte în jurul ei
zidul marii piramide
din Gizeh
duminică, 17 mai 2020
În loc de legitimaţie
În curând voi urca pe raftul bibliotecii, Fotografii
mişcate. De fapt e a şaisprezecea carte a mea. Opt de poezie şi opt de
proză. Cu patru cinci ani în urmă – până atunci adunasem vreo şapte-opt cărţi,
tot aşa împărţite, de ambele părţi, încă
îmi doream să am carnet de membru în sindicatul scriitorilor – un preşedinte de
filială mi-a reproşat:
Ionescule, hotărăşte-te cine eşti! Ori
prozator, ori poet! Nu se poate amândouă!... Pe bune?… Am lăsat uşor enervat
dosarul la filială şi mi-am văzut de drum. Îmi făcusem socoteală că soluţia se dă oricum la
Bucureşti. Nu putea fi în întregul ei instituţia opacă! Eşti primit în ea pe
cărţi, nu pe ouă numai de la găină porumbacă…
Dacă a ajuns dosarul?... Ca într-un vis urât
am recuperat dosarul după trei ani, plin de praf dintr-o magazie a filialei
respective, întrucât din aceleaşi motive, nici măcar nu fusese trimis.
Şi cum nici o altă filială nu mi-a făcut
invitaţie în răstimp, să-l depun la ei şi să obţin legitimaţie de intrare în
Olimp, mi-am mai făcut un dosar, de ziarist… Nu am nici o refutaţie, să fiu de
acord că omul ăla avea dreptate. Ce trist!
Nu poţi fi şi prozator şi poet şi ziarist, toate
la un loc, decât într-o carte specială cu prieteni!... Cum să stea o fotografie
mişcată a mea pe o legitimaţie oficială?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)