vineri, 10 decembrie 2021

Tobârlaniada

 


În decembrie 2019, pe blogul meu Pasărea ceţii îi scriam prietenului Marian Ilea; cel care împreună cu celălalt prieten, Ioan Romeo Roşiianu, tocmai îşi puseseră semnătura la Baia Mare pe o diplomă specială acordată volumului meu de poezie, Al cincilea anotimp.

A trebuit să mai treacă doi ani, în răstimp a venit pandemia, val după val... Anii s-au scurs indolent de încet, şi-am aflat oficial recent, de la USR spre ştiinţă, că-n dosar n-aş avea suficient urs la ursar. Evident nu mi-ar fi stricat o supradoză de talent!... În consecinţă n-am fost validat ca poet! Nu-i nimic, ce să zic... trec la proză!...

Scrisura despre care începusem să vorbesc era despre proză şi anume, despre învăţăturile pe care i le-am dat Guşterelui înainte să pornească în Mica lui Guşteriadă. Mică din cauză de notorietate şi de puţinele exemplare scăpate în libertate dintr-o neInspirată editură.

L-am învăţat cum poate să trăiască între oameni ciudaţi, care nu prea mai au timp să citească.

L-am învăţat să nu întindă mâna la capul podului să cerșească, niciodată(!) şi nici să iasă cu vreun critic la masă în vreo cârciumă dubioasă, să achite el nota de plată, cash sau cu cardul! Plăteşte criticul dacă vrea să mângâie leopardul…

La fel, când intră în sediul unei reviste literare să nu se închine figurilor obosite, triste şi cuminţi în mediul lor de consacrare, că acolo nu-i Mecca, dar nici Las Fierbinţi şi, redactorii nu sunt sfinţi să faci sluj în faţa lor, nici la Piteşti, nici la Cluj şi nici la Baia Mare!

Tu s-o cauţi pe Rebeca, fata romanțioasă cu buzele abia atinse de ruj şi să-i oferi o cafea Jakobs alintaroma, doar atât! Să nu sari între sânii ei ca fantoma, sau s-o muşti de gât, că dă al dracului de urât!

Ştiu eu dacă voi fi ascultat? În prezența ei, poate să devină turbat!

Ce e nou anul ăsta faţă de anii trecuţi,- romanul cu nume de cod schimat, Tobârlanii = Guşterele - ,a ieşit pe piaţă să facă scandal într-o nouă generaţie din aceleaşi ouă de guştere. Tobârlani mai culţi, mai stilaţi, mai încrezuţi şi mai mulţi. Dacă vreţi să-i citiţi sau să-i oferiţi cadou îi găsiţi aici. Şi ca să rămânem ironici, băieţii au nevoie de cronici...

https://www.emag.ro/search/fictiune/stoc/tobarlanii/c?ref=lst_leftbar_6407_stock 

https://www.librariadelfin.ro/carte/tobarlanii-gusterele-reloaded-reinventate-editia-a-iii-a-ion-toma-ionescu--i107787

https://www.editurahoffman.ro/produse-1/tobarlanii-ion-toma-ionescu.html

https://www.librarie.net/p/414077/tobarlanii-gusterele-reloadedreinventat-e-editia-a-iii-a

https://www.magazinul-de-carte.ro/carte/4836f/tobarlanii-gusterele-reloadedreinventat-e-editia-iii-ion-toma-ionescu








luni, 6 decembrie 2021

Însemne ale timpului la Muzeul Literaturii




               Ajunul Sfântului Nicolae a venit cu o bucurie. N-aş fi crezut că mă pot bucura sincer de o simplă ieşire din casă pentru a participa la un eveniment cultural, oricare ar fi el, dar aşa sunt vremurile!… Ieri la Muzeul Literaturii câţiva prieteni s-au strâns, sub însemnul Art Creativ, nu doar să omagieze o recolta extrem de bogată dintr-un an greu, ci mai ales pentru a sărbori împlinirile în plan personal a celor doi factotum din cadrul editurii, Daniela Toma şi Ionuţ Calotă, cărţile lor fiind premiate ca o recunoaştere a valorii de juriile unor importante concursuri literare. Nu ştiu cum reuşesc amândoi să se chivernisească spre a nu se risipi în darurile oferite prietenilor, dar privind titlul unei recente şi deosebit de valoroase antologii, Semne ale fratelui timp, încep să cred cu adevărat că timpul e frate cu ei.















marți, 30 noiembrie 2021

De Sfântul Andrei

 


Afară plouă cu paşi mărunţi, stângul în faţa dreptului, mereu stângul în faţa dreptului, vorba înţeleptului, să ne bucurăm de ce urmează după ploi...

 

Sfântul Andrei

 

te-am văzut goală

între oglinzi

apele lor te încolăciseră

ca două pâraie gemene 

se repezeau pe curmătură

între muncele rotunjite

de dogoarea verii

 

săreau stropi

 

abia de zăream

două mure

așezate simetric

în calea sălbăticiunilor

ochii mei doi

tocmai învăţaseră

să urle ca

puii de lup

 

spre dimineaţă

ai deschis fereastra

afară bântuiau strigoi

și crăpau pietrele de ger

grâul încolţise pe

pervaz și funia

de usturoi

atârna de cer

           *

Sfântul Andrei mutase

streaşina casei în noi

cu ţurţuri cu tot…

 

(Crucea de piatră)

Desen Frderik Weerkamp

duminică, 28 noiembrie 2021

Festin poetic


Am redescoperit azi, ajutat de amintirile facebook, un text însoţit de imagini ce trebuiau să apară în carte mea Fotografii mişcate pe pagina lui Firiţă Carp. N-a mai apărut dintr-o scăpare şi ca să nu dispară definitiv în neant, e un motiv s-o mai scoatem o dată la soare, instant... 

* 

Rătăcind pe străzile poeziei

şi vinului l-am descoperit

într-o seară pe Firiţă Carp.

Ne aştepta conspirativ

(se tăiase curentul!),

cu o luminiţă în mână,

strecurată dintr-o lanternă de buzunar.

 

N-am cum să uit momentul!

Ni se înfaţişase ca un adevărat

detectiv literar, pregătit

de o nouă aventură,

coborâse în strasse să ne-arate

drumul spre cantonamentul

dumnealui de la editură.

 

Ne-a făcut pârtie cu lumina în întuneric,

nu se mai terminau scările până sus,

mi s-a părut că am traversat toate stările

spaimei din ţinutul siberic…

Nu ştiam, că la capătul liniei de tramvai,

a Direcţia 9, în acea noapte

vom staţiona direct în rai!...

 

Fierbeau sarmalele clocotind rotund

mămăliga răsturnată dintr-un tuci

se odihnea pe un fund de lemn,

fasolea scotea vălătuci

de aburi în altă oală,

semn că se punea de-o răscoală

într-un festin cu haiduci...

 

Dochia în ţinută de gală,

cu eşarfa legată la gât elegant

şi ilic negru cu doi trandafiri la piept,

era hotărât să ne întrebe înţelept

şi galant înainte să stăm

la masa bogată ca musafiri,

dacă ne-am luat poezia cu noi?

 

Doar Cristina n-o avea,

dar ea era poezia însăşi

strălucitoare, nu-i aşa?...

Dochia insista: „E important să aud,

cum a adus-o fiecare,

în cămaşă de noapte, sau nud?

despre poezie vorbesc…”

 

Nu mă feresc să recunosc

am prins nişte şoapte

în parfum de mosc…

Ne-am făcut plinul cu bunătăţi,

a curs vinul, din soiuri alese,

cu dulceaţa şi puterea lui,

iar poezia a dansat pe mese.

 

Doamne! şi ce mai fese

avea dimineaţa,

înainte să se lase ceaţa

peste vederea mea!...
















sâmbătă, 27 noiembrie 2021

Romanul Titi(în lucru), premiat


 







          Tocmai ce am primit acest email de la Cluj.

Gaudeamus igitur! (Nu ai răbdare Ionescule! Oficial încă n-a fost strigare...)

Cu câteva zile în urmă, pe 21 noiembrie mai precis, postam pe blogul meu Pasărea ceţii şi pe facebook un comentariu mai amplu privind lipsa apetenţei la premii a subsemnatului, mărturisind totodată că faptul e din cauza neparticipării în principal la concursuri, ca urmare a neîncrederii în obiectivitatea jurizărilor. Ce să fac acum, să mă dezic de afirmaţiile mele? Pot eu să ştiu dacă Titi, personajul meu din roman s-a comportat corect cu juraţii şi nu a intrat cu ei într-o cârciumă să le cumpere bunăvoinţa...

M-am liniştit singur, amintindu-mi că Titi nu e vaccinat şi în consecinţă n-are certificat verde!...

Deci putem mulţumi eu şi Titi lui Mircea Arman şi juraţilor Tribunei!