Fotografii: Cristina Florescu
Roşiorenii
sunt oameni de câmpie, deschiși.
Când
s-au așezat din bejenie, urmașii Împăratului Roșu sosiţi de la sud de Dunăre din
Împărăția valahilor, întâi s-au uitat la soare cum încălzește, au pipăit între
degete solul din nisipuri fine, s-au încredințat că apa vânătă a râului Vedea
nu seacă (Cervenul lor de baștină așezat pe o stâncă fusese cucerit în 1338
prin incendiere de către turci, dar mai ales pentru că nu au avut suficientă
apă să stingă focul). Constatând că locul era bun au întemeiat Rușii de Vede pe
temelia unui vechi castru roman.
Astăzi
Roșiorii de Vede, dacă-l privești fix din locul
acela, este un fel de centru al unui univers mai mic. Altfel cum să apreciezi
că te afli la 100 de km de București, 100 km de Târgoviște, 100 de km de Pitești
și 100 de km de Craiova! La rândul lor centre care au însemnat sau înseamnă
ceva în istoria și în cultura noastră spirituală.
Venind dinspre București și Pitești
concomitent în miez de zi, ne-am reunit o parte din “Albaștrii”, invitați de
oameni aleși la micuțul Centru Cultural al orașului, unde funcționează o
Societate Culturală intitulată vizionar Mileniul 3.(Va fi religios, sau nu va
fi nimic?... se întreba malițios Andre Malraux care nu avusese prilejul să
calce prin Roșiorii de Vede. N-ar mai fi fost dubitativ!)
În primitoarea sală ce găzduia o
expoziție a sculptorului în piatră de râu, mai veche cunoștință a noastră,
artistul Costel Păun, am citit poezie și proză împreună cu scriitorii roşioreni.
S-au schimbat impresii, s-au depănat amintiri. Ploaia și chitara unui tânăr
talentat au prelungit evenimentul terminat așa cum stă bine unei astfel de întâmplări
cu o agapă. Păcat că a venit prea repede întunericul și mai erau de parcurs
înapoi 100 de km!
Rămânem în suflet cu lumina plăcută a
acestei zile!
Mulțumim de întâmplare domnule doctor
Dinu, domnule Constantin T. Ciubotaru și prietenelor noastre poetele Florina
Isache și Flori Neaga. Și n-ar trebui s-o uităm pe Monica de la Radio-Roşiori,
maestrul de ceremonii.
va mai asteptam...
RăspundețiȘtergereintotdeauna cu drag, dar numai dupa ce ne revansam
ȘtergereVa rog sa-mi dati acceptul de a prelua articolul de mai sus, impreuna cu fotografiile 2,3, si care sa se incheie cu "
RăspundețiȘtergereRãmȃnem ȋn suflet cu lumina plãcutã a acestei zile!", sub semnatura dumneavoastra.
Cu multumiri,
Gabriel Argeseanu
Cu draga INIMA
Ștergere