joi, 30 iunie 2022
Să ai liniştea necesară
miercuri, 29 iunie 2022
Pescuind soarele în Marea cea mare...
de care dintre valuri
sǎ te vindeci
bob de nisip
în ţǎrmul mǎrii
de care vânt
ca frunza
întomnǎrii
și respirând
de umbra
cǎrui chip…
marți, 28 iunie 2022
duminică, 26 iunie 2022
Între Nunta de Safir şi Nunta de aur
Între aniversarea nunţii de
safir(45) şi aniversarea nunţii de
aur(50) e o pauză de respiraţie. La 47 de ani respiri liber şi poţi alege ce-ţi
doreşti… Azi 26 iunie aleg o poezie pe care am scris-o soţiei mele în prima
tinereţe. Deh, atunci mai greşeşti!...
cireșul de mai târziu
te-am
aşteptat
cum
aștepţi sǎ se coacă
cireşele de
mai târziu iubito
şi iată că s-a-ntâmplat minunea
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine în
garsonieră
n-am
decât să mă urc în cireş
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...
ştii cum sunt eu acum...
îţi poţi închipui…
stau
şi mă-ntreb ca prostul
privind
în tavan
îndoit
de picioare
ǎle
mai demenţiale
cireșe…
şi
măntreb
cum or
fi dulci sau amare
N. A.
Servite cu tort, oricum ar fi, cireşele sunt dulci!...
miercuri, 22 iunie 2022
CASA ROŞIE
A plecat spre editură şi m-am eliberat de el, noul meu roman
CASA ROŞIE.
Cu atâta durere în jur, soldații se obișnuiseră și uneori
după un timp în care își depășiseră spaimele ajungeau să se joace cu moartea.
Se făceau pariuri demente înainte de luptă, povestea Titi la o masă în grădina
lui Vasilescu, sub măr, în jurul unei sticle cu țuică unde întâmplător mă aflam
și eu ascultând cu interes.
Alergam în nebunia noastră în zig-zag cu mantalele
descheiate fluturând în fața gloanțelor, cu speranța că trupurile subțiate de
alergare nu vor fi atinse, și doar faldurile mantalelor vor fi străpunse. Seara
în tranșee la sfârșitul atacului, în lumina lunii, fiecare din cei rămași în
viață își numărau câte gloanțe străpunseseră mantaua. Cel cu mai multe morți câștiga
pariul.
Ne depărtasem în avanposturi de restul trupelor. Cam la
cincizeci de metri în stânga era cantonul din care zărisem cum trei ruși au
rupt-o la fugă către salcâmi. Se potoliseră schimburile de focuri. Din canton
nu s-a mai tras. De fapt nu se mai trăgea de nicăieri. Noaptea adusese liniștea.
Am intrat în canton cu baioneta desfăcută la armă. Mă gândeam
că pot găsi ceva de mâncare. Deschizând ușa am simțit mișcare și degetul mi-a înțepenit
pe trăgaci. În mână cu o lumânare a ieșit de sub masă o ființă ca o întruchipare
a spaimei. Tânăra încerca să-și acopere pieptul cu mâinile încrucișate, dar lumânarea
pâlpâia căutând parcă albeața sânilor prin bluza sfâșiată. Cu ochii în lacrimi,
era din alt film!
Cu siguranță fusese violată de cei trei ruși care fugiseră în
salcâmi. Dar ce căutase acolo pe linia frontului, la canton? Exista o explicație.
De fapt linia frontului se apropiase în ultimele ore…
În flacăra slabă a lumânării fata se agăță cu privirea rătăcită de ochii mei și o imensă milă m-a cuprins dintr-odată.
Mi s-a părut că semăna cu Suzi. Trebuia să gândesc repede, până
ce nu intra vreunul dintre camarazii mei. Atinși în fiecare secundă de moarte,
cum s-ar fi putut abține să apuce flămânzi, poate în ultimele lor clipe, din
fructul plăcerilor vieții. Citeam pe fața ei că n-ar mai fi rezistat unui viol.
Cu atenția exacerbată de emoție, observasem în întuneric o pătură
făcută ghemotoc la un capăt al patului. Am strâns-o repede și i-am întins-o făcându-i
semn să se înfășoare cu ea și să fugă prin spate unde se mai întrezărea o ușă.
M-a strâns de mână și mi-a arătat pe o policioară o oală de pământ plină cu
lapte și într-un coșuleț cu toartă o bucată de brânză înfășurată într-un ștergar.
I-am luat lumânarea din mână și i-am apropiat-o de obraz. Era frumoasă
rusoaica! și bătându-mi pieptul cu palma i-am zis:
–Eu, Titi. Titi!...Tu?
–Mașa! Меня
зовут Mаша.
(Din capitolul 4. Violul. Schiţă de roman)
vineri, 17 iunie 2022
Ar putea fi o finală de smarald
Arată bine Sorana! Din toate
punctele de vedere! Şi-i şade bine în iarbă. Iarba e verde, dar şi Sorana a
rămas verde la 31 de ani şi crudă cu adversarele… Parcă mai crudă decât în
prima ei tinereţe.
Azi la Birmingham şi-a dat bineţe cu
Donna Vekic, 5-7/ 6-3/ 6-4/, urcând în semifinală. Cu echilibru între inimă şi minte,
ar putea să crească.
Mi-a şoptit un herald că sunt şanse
să fim fericiţi cu o finală românească de smarlad!
Dar înainte, să câştige Simona cu
Katie Boulter!…
Felicitări Sori! Succes Simo! Mai
vorbim.
Adu-ţi aminte să nu uiţi
Nu poţi fi decât un mare scriitor,
să poţi crea din două lumi sau mai multe, una singură, puternic individualizată,
doar a ta, care să fiinţeze după regulile tale şi să se întâlnească atât cu
realitatea, dar mai ales să nu piardă din vedere fabulosul amestecat cu istoria,
care şi ea e fabuloasă în realităţile ei.
Am mai avut senzaţia respectivă,
călătorid în spaţiul şi timpul unor cărţi importante ale unor scriitori sud-americani,
citindu-l pe Saramago, sau pe Vodolanski mai ales în Laur.
Ce îi leagă pe cei numiţi sau
nenumiţi de mine aici? Eu cred că poezia cuvântului, ritmul interior care te
vrăjeşte mai întâi ca un descântec, prin meşteşugul de a te înfăşura şi lega la
ochi ca să poţi accede liber, fără prejudecăţi, în lumea prefigurată de Crângul
călător al unui Marin Zăpadă. Crângul dintre lumile timpului şi spaţiului, împăraţia
magiei în care nu pot intra decât cei aleşi.
Nu vreau să povestesc despre carte,
nici despre personjul principal, Dumitru Bălăureanu şi nici despre fratele lui
geamăn, oraşul Alexandria. Nici despre cai, despre hoţi de cai, despre
ibovnice. Nici despre scena vieţii şi cea de-a doua scenă care e cimitirul,
unde se întâmplă lucruri. Despre obiceiuri de mult uitate, Tontoroiul femeilor,
sărbătoarea Zărezeanului, dansul Căluşului, cântecele lui Momoc…
O face cu siguranţă mult mai bine
deât mine, mă repet, marele scriitor Ştefan Mitroi. Eu nu am decât să pun o
scară şi să ridic în biblotecă pe raftul cel mai de sus, lângă Goarna lui
Tuturuz, acest recent roman.
Adu-ţi aminte să nu uiţi.
miercuri, 15 iunie 2022
În paginile revistei Tribuna
Final de carte
Nota autorului: Mă consider vinovat că am neglijat oarecum facebookul în ultima vreme,
dar am lucrat intens să definitivez romanul TITI, la care lucram mai demult, căruia
i-am schimbat şi numele.
SÂRBA OASELOR sau UNDE OASELE ÎNFLORESC,
va fi noul nume de botez...
Postez aici
un text scurt din carte însoţit de câteva imagini şi apreciaţi vă rog ce mare e
efortul pe care-l face un scriitor în documentare...
Piatra
Lotrului
Vila Piatra Lotrului este o construcție pe
trei nivele din lemn și piatră, cu acoperișul de țiglă verde Bilca și obloanele
ferestrelor vopsite tot în verde. Din spatele ei brusc urcă muntele împădurit,
întregind culoarea dominantă a cadrului care te înconjoară din toate părțile,
viu și nefiresc de verde și liniștit, pe fundalul murmurului apei Lotrișorului,
care se rostogolește dincolo de drum spunându-şi povestea cui dorește să
asculte.
Ne-a adus aici o șosea asfaltată, construită
pe fonduri europene de-a lungul apei (anul trecut nu era terminată) și ideea
mea de a ne întâlni pentru a pregăti comemorarea lui Titi din 4 iulie, când ar
fi împlinit un secol din clipa când a
văzut lumina zilei, dacă ar fi fost să fie. Mai era doar o lună şi mă aflam în
mare întârziere căci voiam să-mi apară cartea până atunci, să o pot oferi
fiecăruia cu ocazia evenimentului.
Ăsta era şi scopul, ca să evit oarece discuţii
cu neamurile, să reuşesc să le prezint versiunea finală rezultată în urma
cercetării arhivelor militare, consultărilor anterioare cu ei(în fond
personajele cărţii) şi culegerii unor date pe care am reuşit să le strâng din
alte surse, după ce bineînţeles mi-am pus în ordine propriile amintiri. N-a
fost uşor să redau într-un roman viaţă lui Titi, fără îndoială un personaj
fabulos şi ofertant din punctul meu de vedere, însă, cel mai greu mi s-a părut
să-l pun în relaţie cu personajele celelalte, care mă puteau trage la
răspundere că nu le-am înţeles şi nu le-am apreciat corect, tulburându-le Feng Shuiul.
Dar nu e cazul să mă aventurez să explic! Nu
am capacitatea şi pe fond sunt întrutotul de acord cu nemurile, când apreciază
că Energia Qi originară, lipsită de polaritate, se împarte
conform cu teoria dualității, în energie feminină - Yin și energie masculină –
Yang, şi apare în natură în diferite proporții, dar nu poate exista una fără
alta, fiind sub directa acţiune a vântului (feng) şi a apei (shui).
Dacă într-o carte aşezi personajul care nu mai
trăieşte în locuri expuse, sau într-o vale întunecoasă, spiritul celui mort ar putea
fi neliniştit şi rudele în viaţă ar putea trece prin nenorociri...
Personal, eu am căutat în carte să ţin cont de
teoria celor cinci elemente din natură (Lemn, Foc, Pământ, Metal şi Apă), care
reprezintă un principiu fundamental în Feng Shui, dar nu ştiu dacă am respectat
proporţiile...
sâmbătă, 4 iunie 2022
La Bookfest
Am reuşit să trag o fugă la Bookfest, cu picioarele
mele de lut, în plină caniculă şi norocul mi-a scos în cale câţiva prieteni
dintre cei mai buni. Cum să-i numesc altfel pe alde Firiţă Carp, Adrian Alui
Gheorghe, Ştefan Mitroi, Dumitru Ungureanu şi să n-o uit pe Carmen cea care Seceră grâul în lanul
de maci…