Între aniversarea nunţii de
safir(45) şi aniversarea nunţii de
aur(50) e o pauză de respiraţie. La 47 de ani respiri liber şi poţi alege ce-ţi
doreşti… Azi 26 iunie aleg o poezie pe care am scris-o soţiei mele în prima
tinereţe. Deh, atunci mai greşeşti!...
cireșul de mai târziu
te-am
aşteptat
cum
aștepţi sǎ se coacă
cireşele de
mai târziu iubito
şi iată că s-a-ntâmplat minunea
cireşul alergând pe scări
doldora de cireşe a urcat
la mine în
garsonieră
n-am
decât să mă urc în cireş
să simt în cerul gurii
dulceaţa fructelor...
ştii cum sunt eu acum...
îţi poţi închipui…
stau
şi mă-ntreb ca prostul
privind
în tavan
îndoit
de picioare
ǎle
mai demenţiale
cireșe…
şi
măntreb
cum or
fi dulci sau amare
N. A.
Servite cu tort, oricum ar fi, cireşele sunt dulci!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu