Amintiri din alte vremi. Fotografii cu brigada artistică a secției Cutii viteze Dacia(anii 80-89), al cărui textier și instructor eram, laureată a mai multor festivaluri de satiră și umor: Vaslui, Zalău, Rîmnicul Vîlcea, Câmpulung, cu spectacolele precum Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Calul colectivului, povești puse în scenă cu pasiune, creativitate și umor de un grup de tineri talentați care lucrau în secție. Oblgatoriu indirect productivi, ca să nu stânjenim producția de Cutii viteze, planul era sfânt și aproape că niciodată nu era îndeplinit…
Nimic nu s-ar fi putut face fără argintul viu, strălucitor încă de pe atunci, sufletul tuturor spectacolelor, Adriana Drugulescu, viitoarea actriță a teatrului Alexandru Davila. Nu se putea să nu fi îndrăgostit de ea!...
Mi-amintesc un moment ce se potrivește manușă, când lupul Romică Țociu, la Zalău parcă, eram cu el în concurs, voia s-o fure pe Scufița noastră și s-o ducă la urs în pădure și eu când trăgeam patul în ușă câștigând timp, ea a sărit pe fereastră într-o barcă spre ademenitorul Olimp…
Dar și Cristi(Dumnezeu să-l ierte!), și Bozo, și Demi, și piticul Petre(cel mai înalt dintre toți! El era excepția de la regulă căci lucra direct în producție, undeva la honuire pe linia pinioane viteza 1/2 și ca să recupereze, făcea ore suplimentare), și Flori și Gina și Camelia și celelalte fete(ce însemna tinerețea!), erau minunate!
Spre rușinea mea am uitat numele celei cu care stăteam în pat la internatul unui liceu din Zalău, unde fusesem cazați(vezi fotografia!). Toate hotelurile din oraș erau ocupate de sportivii aflați la o competiție internațională. Blonda de la Tratamet(și ea era o excepție, căci lucra într-un laborator de la o secție vecină cu a noastră. Tratamentul termic.), avea nevoie de pregătire psihologică-confesivă înainte de spectacol, fiind mai emotivă deh, a nu se interpreta altceva!
Dacă o recunoaște cineva vă tentez să-mi scrieți numele ei întreg la comentarii, să n-o sar cumva și s-o trec la avarii când refac tabelul pentru prime, să-l înaintez prietenului meu 3B. Trebuie să recunosc BB BULEARCĂ responsabil cu resursele umane, avea misiunea cea mai grea. Eu făceam rime că nu știam să tac, dar el făcea ce făcea și obținea de la conducere prime, să avem ce cheltui la introducere pe drum.
Abil cum e, pensionar acum și administrator de site, eu l-am pus în funcție să se știe(!), i-aș propune, are timp suficient să gândească pe bune de sub a lui pălărie, cum ne scapă de dulceața programului, apă, hrană, energie cu un război la graniță cum face pace și ne aduce în raniță tinerețea înapoi, că n-a stat se știe degeaba toată viața la resursa umană…
Grea misiune ți-am dat PRIETENE, da și tu mi-ai dărâmat cu vorba ta, școala de partid! Asta rămâne între noi!
